Epitaf

Auzit-am și de altul
Ce-a murit stupid, așa!
Dar nu l-a trăsnit Înaltul:
I-a trecut prin cap...ceva!


Cu prietenie,Joker50!

Auzit-am și de altul
Ce-a murit stupid, așa!
Dar nu l-a trăsnit Înaltul:
I-a trecut prin cap...ceva!
(Valy Cojocaru)

Tipul tău e Tea Sponte:
Granița dorind a trece,
I-a trecut prin cap un glonte...
Sponte cald și glonțul rece.


Să mă ierte Sponte dacă o fi scăpat, dar n-am găsit rimă. Bancul era cu Bulă.

La loc sfânt, pe-o sfântă cruce,
Sta scris pe părțile-amândouă,
Că a murit, sedus la o răscruce,
De-o blondă, cu mașină nouă.

Interesantă idee ți-a trăsnit prin cap, felicitări!
Cât privește realizarea, mi se pare la fel de inspirată pregătirea poantei finale (bazată în principal pe dublul înțeles al verbului \"a trăsni\") cu jocul de cuvinte bazat pe \"pom\" (acum doarme sub pom, în viață s-a adăpostit sub pom).
Cred că epitaful era și mai valoros dacă se scria , nu impersonal, nu la tonul neutru (sper că m-am făcut înțeles; adică, altfel spus, nu \"sub pomul\", ci \"sub acest pom\", că epitaful se scrie pe cruce, sau pe o placă de pe mormânt, adică \"aici zace\", nu?). Oricum, este o părere asupra unei chestiuni nu chiar așa de importante, deci nu are rost, cred, să mai faci schimbări neapărat. În schimb, modifică peste tot cuvântul \"trăznit\" (corect este \"trăsnit\").
Cu aceeași prețuire,
Cornel

Ai dreptate sută la sută. Poate mai cioplesc. În orice caz, necesitatea respectării ritmului implică uneori compromisuri în altă parte. Asta e!
Mulțumesc încă odată.

La loc sfânt, pe-o sfântă cruce,
Sta scris pe părțile-amândouă,
Că a murit, sedus la o răscruce,
De-o blondă, cu mașină nouă.
(Nuta Craciun)

Ea surâdea precum Gioconda
Și-a fost cuprins de amețeală...
Mașina nu știu, însă blonda
Sunt sigur că era... mortală!

Și mai este încă unul,
Cu crucea printre pănuși,
Ce a tras greșit cu tunul
Peste graniță, la ruși.

De cel ce-aicea a murit
Se spune (ironia sorții
Ce joacă feste și cu morții)
Că bun era, dar cam trăsnit.

Dintr-un nor mustind de apă
A trăsnit, la semănat,
Doi cu mapă, doi cu sapă.
Cei cu mapă au scăpat.

Dintr-un nor mustind de apă
A trăsnit, la semănat,
Doi cu mapă, doi cu sapă.
Cei cu mapă au scăpat.
(Garda Ioan Petru)


Nedumerire, sau
Selecție naturală după păcate neștiute

Oare sapa e de vină?
Sau „săpatul” eronat
Dintr-o carte, anonimă,
Ce pe ei i-a-ncriminat?

De cel ce-aicea a murit
Se spune (ironia sorții
Ce joacă feste și cu morții)
Că bun era, dar cam trăsnit.
(Constantin Colonescu)

Regretabilă-ntâmplare;
Chiar îmi zise-al lui nepot,
Când am fost la-nmormântare,
Că era trăsnit de tot!

Oare sapa e de vină?
Sau „săpatul” eronat
Dintr-o carte, anonimă,
Ce pe ei i-a-ncriminat?
(Nuta Craciun)

Eu nu-l acuz pe Dumnezeu
-Pe-aici se zice că e darnic-
Dar dintre muncitori, mereu
Expus la risc e cel mai harnic.