Rodean Stefan-Cornel

Mesajul catrenului este clar, este o temă mult discutată pe acest site (chiar și eu am inițiat o dezbatere, postând un text intitulat \"Atelier, sau depozit?\").
Poanta exploatează dublul sens al cuvântului \"subțirele\" și nu este de neglijat nici alăturarea cuvintelor \"atelier\" și \"atele\" (cu o ușoară intenție calamburistică). Este totuți o mică problemă, în sensul că al doilea vers este puțin discutabil, în contextul pregătirii poantei. Adică, ceva \"subțire\" trebuie întărit (cu atele), dar nu rezultă că neapărat este și strâmb, ca să necesite o îndreptare (rămâne potrivit doar celălalt sens al \"îndreptării\", cel de \"îmbunătățire\", pentru unul din sensurile lui \"subțirele\", cel de \"slăbuțe calitativ\"). Și, încercați să evitați punctul în mijlocul catrenului, deoarece este bine ca epigrama să curgă fără oprire cel puțin până înainte de ultimul vers sau înainte de ultimele (ultimul) cuvinte (cuvânt); în situația de mai sus, construcția nici măcar nu presupunea punctul, el putea fi înlocuit foarte bine cu virgula.
Nu mai comentez pe pagina principală catrenul cu mielul, dar și aici se potrivește perfect comentariul meu, de acum câteva minute, de la catrenul cu copiii din flori.
Oricum, m-am mai convins încă o dată că aveți ce vă trebuie pentru epigramă.
Succes!
Cornel

Mi-a plăcut mult textul de mai sus, pot spune chiar că m-a impresionat.
În primul rând, tema abordată (aceea a paradoxului că, cu cât muncim mai mult ca să ne fie mai bine, cu atât ne lipsim mai mult de unele bucurii mai mari sau mai mici ale vieții, ceea ce duce implicit la îndepărtarea nostră de acel \"bine\", de obiectivul de a fi fericiți) este de mare actualitate, atât pentru societatea în care trăim noi acum, cât și pentru condiția umană, în general.
În al doilea rând, citind rândurile de mai sus, se constată că nimic nu este scris în plus, nimic nu este pus întâmplător într-o anumită parte a narațiunii, se observă o structurare foarte riguroasă a materialului. În acest sens, remarc, trecerea graduală de la o introducere mai \"rațională\" (foarte necesară), la o descriere a vieții personale cu ușoare note afective, pentru ca în miezul narațiunii să se atingă punctul culminant din punct de vedere emoțional, acela al dialogului imaginar cu gospodina care gătea celebra iahnie de fasole cu afumătură. În fine, exact atunci când trebuia (în opinia mea) apare și finalul moralizator, cu prezentarea paradoxului de care spuneam.
În al treilea rând, subliniez modul plăcut în care curge narațiunea, exprimarea simplă (nu simplistă) și directă, acuratețea limbajului folosit.
În al patrulea rând, lecturarea textului lasă un gust plăcut \"dulce-amărui\", dulce de la sensibilitatea cu care autoarea își spune \"păsurile\" și amărui de la umorul cu care face haz de necaz, în stilul clasic \"râsu-plânsu\".
În fine, meritul principal al autoarei este arta cu care reușește să folosească un pretext banal (al surmenajului și foamei) pentru a ne da o lecție de viață, pentru a filozofa, pentru a ne îndemna să reflectăm mai mult la anumite valori.
Avem nevoie de asemenea texte, chiar dacă s-ar putea găsi unii detractori care să spună că este \"filozofie de doi bani\", că textul este \"naiv\", că nu are valoare literară în sine ș.a.m.d.
Sincer să fiu, sunt și aspecte care nu mi-au plăcut (nu agreez deloc titlurile în limbi străine și trimiterile la zodii), iar eu l-aș fi încadrat la \"personale\" dar nu argumentez prea mult în acest sens și nici nu aș vrea să mă angajez în vreo dispută pe aceste teme, deoarece sunt aspecte subiective.
Și pentru că tot veni vorba de aspecte subiective, mă prevalez de prevederea din regulamentul site-ului, că acordarea unei steluțe de apreciere este un gest subiectiv, lăsând aici, pe acest text, cu riscurile de rigoare, un asemenea semn...
Cornel Rodean

Te rog Cornele, las-o baltă
Cu vorbe de-astea jignitoare:
Pe Lună am făcut o haltă
Căci eu de fapt...sunt rupt din Soare!
n bun

\"Picat din lună\", ori \"cu capu-n nori\",
Sau \"rupt din Soare\" și-alte glume,
Oricum, pe lângă-atâția impostori,
La scris ești de pe altă lume!

Cornel

Venit așa, inopinat,
Cam după-o lună (și mai bine)
Intrând lângă soție-n pat...
Era să mă așez pe mine.
(N.Bun)

Că după-o lună ai picat
Ne zici, și poanta este bună,
Dar cred că ai aterizat
De fapt, amice, de pe lună.

Cornel

Și-s mulțumit de dinții mei...
(Înjur mai bine printre ei)
(Florin)

Tu ai nevoie de dantura asta
Doar pentru înjurat, chiar ai dreptate,
Că ce îți spune șeful și nevasta
Oricum înghiți și pe nemestecate.

Cornel

Ea-n trei ședințe m-a-nvățat
Să mușc, să scuip și să casc gura.
(Florin)

Tu muști, caști gura, scuipi \"în draci\",
Pe la dentist, că-aici te lasă,
Dar la serviciu și acasă
Doar molfăiești, înghiți și taci.

Cornel

Bine v-am regăsit!
Deși am auzit și eu cuvântul \"coifură\" cu sensul indicat de autor, constat că în dicționarele pe care le am eu nu apare un asemenea termen; așa că, cel mai simplu ar fi să fie înlocuit cu \"căciulă\". După cum apare catrenul acum, nu se prea înțelege în ce sens este insistentă nevasta (să renunți la coifură, să rămâi cu coifură, sau să-ți iei o asistentă). Nu știu cum a fost pe la începuturile postării, dar versul al doilea nu mi se pare bun ca ritm nici acum (este în trohei, spre deosebire de celelalte care sunt în iambi). \"A lua pe cap\", de regulă are sensul de a-ți asuma o grijă, fiind forțat de împrejurări, pe care de fapt nu o doreai, dar în cazul unei asistente, cu aluzii că ar putea fi și amantă nu se prea potrivește...
Se spune că versul scurt, ca ultim vers, trebuie să fie ori jumătate din cel cu care rimează, ori mai puțin; în cazul de față este mai lung decât jumătatea de care vorbeam.
Toate cele bune!
Cornel

Nelu Gârda
1. Mulțumesc!
2. Nivel pentru posibilități \"html\" am acum, dar nu cred că este corect să pun italice sau bolduri la texte postate pe vremea când nu aveam acest drept.
3.
a) Poezioara de mai sus este una dintre primele mele scrieri versificate. Pe vremea aceea eram începător la toate, inclusiv în ale prozodiei (de unde \"profesor\" și \"perfecțiune\"?; am crescut și eu, după cum spuneai tu, \"odată cu țara\" și cu ceilalți de pe site).
b) Sincer să fiu, a fost o joacă, de care, când am scris-o eram tare mândru, dar acum nu știu dacă merită să o mai perfecționez (la prozodie, oricum, nu mai verific, cred că este vorba doar de unele chestiuni de finețe).
c) Și apoi, chiar dacă ar fi și vreo greșeală în cele aproximativ 20 de strofe, este bine să rămână acolo, se se vadă evoluția... (apropo, am citit undeva o teorie foarte interesantă, bine demonstrată, din care rezultă că cel mai bine pentru un scriitor este să publice, întâi, 1-2 cărți mai proaste, sau, în orice caz, nu grozave, nu foarte bune!).
Toate cele bune!
Cornel

Alina-Andreea,
Catrenele din serialul de mai sus cred că reprezintă prima mea scriere, au fost concepute ca făcând parte dintr-o satiră, nu s-au dorit a fi epigrame (nici nu scriam atunci epigrame). M-a preocupat și mă preocupă în continuare problema limbii, dar nu este ușor să găsim niște \"vinovați\" pentru alterarea ei (internetul, la care te refri tu, pentru cum a revoluționat posibilitățile de comunicare și de documentare, nu ar mai trebui învinuit de nimic); de fapt, ceea ce se petrece acum în limbă (mai ales abuzul de englezisme) nici nu se consideră chiar de toată lumea ca fiind ceva rău...
Cornel Rodean

Andreea,
Mă bucur că strădania mea de a face selecțiile și \"potrivelile\" din acest serial ți-a stârnit interesul pentru Eminescu. Mulțumesc pentru trecere, te mai aștept.
Cornel Rodean

Domnișoară Alina-Andreea,
Textul postat de mine mai sus este doar o glumiță bazată pe autoironie și cred că mulți de pe acest site se regăsesc, sau ar trebui să se regăsească în ceea ce am încercat să subliniez eu aici; mă bucur că te-a amuzat și pe dumneata, iar dacă te-a îndemnat și la autoanaliză, cu atât mai bine.
Mulțumesc pentru vizită și lectură.
Cornel Rodean

Laurențiu, am profitat de faptul că nu era prea clar la ce \"fenomen\" te referi, ca sa fac o glumă...
Nae, îți mulțumesc pentru franchețe, pentru opinii și pentru sfaturi; pentru mine contează mult toate acestea.
Cornel

Laurențiu,
Mărturisirea ta că ești pasionat de \"fenomen\" (asta cu trimitere la epigrama a patra, bănuind că te referi la politică și la pocher), mă determină să fac și eu o dezvăluire: în aproape toate epigramele de mai sus, în care am vorbit despre mine, am \"mințit\". Adică, soția mea nu aruncă oalele pe geam, eu nu sunt meloman pasionat de pian, nu am gânduri de divorț și, în plus, nu mă pasionează politica, iar pocher nu am jucat niciodată. Dar, în epigramă, eu cred că este mai bine să-i \"păcălești\" pe ceilalți decât să păcălești poanta sau prozodia...
Mulțumesc pentru lectură, trecerea ta mi-a făcut plăcere; și ca să nu mai intru încă o dată la textul cu rezultatele concursului, felicitări pentru calambururile realizate cu numele câștigătorilor!
Cornel

Despre epigrama cu \"oalele\" nu mai zic nimic, deoarece i-am explicat lui Nea Mitru în timp ce tu scriai comentariul.
În rest, ca de multe alte ori, sunt întru totul de acord cu toate observațiile și opiniile tale.
Mă bucur că în general ți-a plăcut grupajul, mulțumesc pentru lectură și pentru comentariu.
Cornel

Doamnă Petrescu,
Am mai citit câte ceva din ce ați postat, dar nu cred că am comentat până acum. Din câte mi-am dat seama, aveți o sensibilitate poetică, din ceea ce scrieți răzbate un fior liric, calități dublate de o oarecare ușurința în a versifica (dovedită mai ales la celelalte poezii). Dar, tocmai pornind de la ultimul aspect, dacă ați hotărât să adoptați versul cu \"prozodia clasică\", în condițiile în care poeziile dumneavoastră au, fiecare un anumit ritm interior, vă întreb: de ce nu vă străduiți să mențineți același tip de ritm și din punct de vedere tehnic vorbind? Iată de exemplu un foarte frumos ritm amfibrahic, în patru picioare metrice, foarte potrivit în poeziile de dragoste, în versurile dumneavoastră:

\"Din negura nopții dispare-n lumină...
Și picură roua, pământul tresare,\"

Dar celelalte versuri nu curg după aceeași rânduire a silabelor accentuate și neaccentuate, deși poezia este relativ scurtă.
Referitor la conținut, textul de mai sus mi se pare inegal. Adică, primele două versuri sunt cam simple, în următoarele trei se încearcă o exprimare cât de cât mai metaforizată, iar finalul, deși se vrea surpriză (prin punctele de suspensie la mijlocul versului) recurge la o scenariu destul de \"bătătorit\".
Mi-au plăcut mai mult celelalte poezii ale dumneavoastră, dar abia cum am timp să comentez și am hotărât că, în mod evident are rost să-mi spun părerea, văzând că sunteți o persoană receptivă și având totodată încredere în posibilitățile dumneavoastră de evoluție pe acest site. Bineînțeles, este o părere de simplu cititor, nu de critic, nu de literat, nici măcar de poet...
Vă mai citesc,
Cu simpatie,
Cornel Rodean

Nelu,
Mulțumesc pentru aprecieri. A patra, aceea cu \"mâna\" de patru ori, în fiecare vers, dar cu înțelesuri diferite (bazate pe o realitate unanim recunoscută, nu doar jocuri de cuvinte fără conținut) am trimis-o riscând, fiind convins că unii o vor critica, iar alții o vor lăuda. Mă bucur că ție ți-a plăcut. A mai plăcut și altora, care nu sunt pe \"Agonia\", la părerea cărora țin extrem de mult; dar, țin și la părerea lui Calimero, căruia nu i-a plăcut, asta este. O să o mai pun \"la vedere\" și în alte locuri (cenaclu, spectacole, reviste, cărți), să testez ecourile...
Nea Mitru,
Ai înțeles bine poantele, mulțumesc, cu precizarea că la a doua epigramă eu am urmărit mai mult, adică am pus alături sensul propriu al propoziției \"Aruncă oalele pe geam\" de cel figurat al expresiei \"se vor sparge-n cap la mine\"; deci, chiar și în situația în care bărbatul nu este dat afară din casa și chiar dacă oalele cad pe stradă, ele tot în capul soțului se sparg...
Cornel

Mulțumesc pentru faptul că ai citit atent catrenele de mai sus. Pentru toți autorii cred că este foarte important modul în care diferiți cititori receptează un text, iar când cititorul este și avizat și sincer, ca tine, atunci câștigul este și mai mare. Nu o să comentez toate observațiile tale și nu o să încerc să justific modul în care am construit fiecare epigramă. Voi răspunde doar la o întrebare de a ta. La primul catren, primul vers este legat de titlu, adică handicapul este că are \"căciula prea mare\".
Te mai aștept și aștept și pe alții să comenteze.
Cornel

Felicitări, Ioane, foarte frumoase! În mod deosebit mi-a plăcut \"Integrare europeană...\" (ultimul vers are o extraordinară semnificație) și \"Ca la ruși\" (un paradox excelent).
Cornel

În opinia mea, toate sunt epigrame scrise cu cap și, mai ales cu inspirație. Temele și motivele catrenelor de mai sus mi se par foarte interesante, tehnicile abordate pentru construirea poantei, expunerea temei și pregătirea poantei cred că sunt corecte și eficace.
Toate epigramele sunt plăcute la citit, versurile curg bine, dar cea mai bună, în opinia mea, este a treia.
Felicitări!
Cornel

Vali, mie mi se par frumoase toate, cu un plus pentru prima, felicitări! La ultima, însă, poanta (interesantă) nu mi se pare suficient de bine pregătită de primele trei versuri.
Succes în continuare!
Cornel