Și eu m-am născut poet?

Am citit tot pan-acum
Si va spun: e lucru mare!
N-aveti texte literare
Dar aveti ceva mai bun.

Asa e, domnule Rodean! Va citesc tot timpul si cred ca sunteti un poet, un poet al umorului, al rasului din inima si al bune dispozitii, chiar daca alte genuri de literatura va dau de furca, dupa cum vad in randurile de mai sus. Cu admiratie, Anca

Ancuța,
Laudele venite de la tineri mă bucură mai mult decât altele, iar când acest tânăr este student la \"L.M.A.-ul clujean\", despre care am o foarte bună impresie, atunci ele sunt și mai prețioase.
Înșiruirea tipurilor de creații poetice în satira autoironică de mai sus a fost doar un pretext, cred că ai înțeles; de fapt cel mai mult \"îmi dau de furcă\" nu poeziile \"serioase\", ci tocmai creațiile despre care spui tu că îmi sunt \"la îndemână\", adică diferitele texte umoristice, care, între noi fie vorba, sunt tare greu de realizat, mai ales dacă vrei să fie de calitate!
Te mai aștept!
Cu mult respect,

Domnule Rodean,

Felicitări pentru textul de mai sus! Așa-i! Numai dvs. reușiți, în ultimul timp, să-mi descrețiți fruntea... Umorul de calitate, în România zilelor noastre, suferă. A fost confundat cu \"omorul\" umorului...
Am râs cu satisfacție!
Cât despre întrebarea de pe \"Răvaș bun!\" vis-a-vis de idee... iată ideea expusă în alt fel... așa cum am mai spus/scris... avem preocupări comune și nu face decât să mă bucure nespus...

Despre poeți/artiști: fiat iustitia et pereat mundus

Cele bune!
Alex

Alex,
În primul rând, îți mulțumesc pentru aprecieri.
Apoi, să înțeleg că deviza lui Ferdinand I al Germaniei \"Să se facă dreptate chiar de ar pieri lumea!\" este ideea centrală a poemului \"Răvaș bun!\"?
Eu ți-am răspuns la comentariul tău aici, pentru că aici l-ai făcut, dar mai corect ar fi ca, despre poezia ta să discutăm pe pagina ta, în subsolul la care apar și celelalte comentarii la \"Răvaș bun!\".
Cornel

Ideea prezentului poem, pe care-l comentăm aici este oarecum similară cu ideea centrală de pe Răvaș bun! Din acest motiv am adus completarea aici.
Îmi place că avem cam aceleași preocupări dar le expunem diferit... este foarte constructiv și încurajator.
În sens mai larg se poate spune că dacă, într-adevăr, stai să faci dreptate pentru fiecare viziune artistică/poetică/plastică...

Cele bune!
Alex

Am citit cu multă plăcere acest poem și sincer vă spun că îmi găsesc aici \"neputința\" de a scrie poezii reușite, ce se-ncadrează unui anumit gen de poezie.
Îmi place acest umor fin, care face să înflorească un zâmbet sincer pe buzele cititorului.

Cu permisiunea dumneavoastră voi extrage două catrene, în care mă regăsesc:

>E mai simplu c-un catren,
Zic apoi, dar ziua-ntreagă
Patru versuri nu se leagă;
Și-ăsta a rămas „ca-n tren”.<

și

\"Vreau, în fine și-un sonet;
Forma fixă-mi dă de furcă,
Ritmul iambic mă încurcă;
Și pretind că sunt poet!\" - la poezia clasică, în general, mă încurcă ritmul și măsura. Nu-mi pot î,blânzi ideile, pentru a se lăsa modelate și finisate.

Cu stimă,

Alina Cătărau

Domnișoară Alina-Andreea,
Textul postat de mine mai sus este doar o glumiță bazată pe autoironie și cred că mulți de pe acest site se regăsesc, sau ar trebui să se regăsească în ceea ce am încercat să subliniez eu aici; mă bucur că te-a amuzat și pe dumneata, iar dacă te-a îndemnat și la autoanaliză, cu atât mai bine.
Mulțumesc pentru vizită și lectură.
Cornel Rodean

1.Felicitări pentru această poezie umoristico-didactică!
2.Te rog să ceri nivel pentru a scrie tipurile de poezie cu italice.
3.Te rog să mai umbli la prozodie. De la profesorul nostru dorim perfecțiune.:)

Cu simă,
Nelu

Nelu Gârda
1. Mulțumesc!
2. Nivel pentru posibilități \"html\" am acum, dar nu cred că este corect să pun italice sau bolduri la texte postate pe vremea când nu aveam acest drept.
3.
a) Poezioara de mai sus este una dintre primele mele scrieri versificate. Pe vremea aceea eram începător la toate, inclusiv în ale prozodiei (de unde \"profesor\" și \"perfecțiune\"?; am crescut și eu, după cum spuneai tu, \"odată cu țara\" și cu ceilalți de pe site).
b) Sincer să fiu, a fost o joacă, de care, când am scris-o eram tare mândru, dar acum nu știu dacă merită să o mai perfecționez (la prozodie, oricum, nu mai verific, cred că este vorba doar de unele chestiuni de finețe).
c) Și apoi, chiar dacă ar fi și vreo greșeală în cele aproximativ 20 de strofe, este bine să rămână acolo, se se vadă evoluția... (apropo, am citit undeva o teorie foarte interesantă, bine demonstrată, din care rezultă că cel mai bine pentru un scriitor este să publice, întâi, 1-2 cărți mai proaste, sau, în orice caz, nu grozave, nu foarte bune!).
Toate cele bune!
Cornel

M-am repezit cu comentariul fără să fi văzut că e veche. Mă și miram...

Teoria expusa, cu publicarea inițială a una-două cărți mai slabe, mi se pare interesantă și am de gând să o aplic. După a doua carte mă mai gândesc... :)
Zici că teoria e bine demonstrată. Te rog, poți să îmi reproduci argumentația ? Dacă nu aici, atunci pe email.

Să ai de unde crește, în cazul în care știi precis că vei scrie multe cărți. Dacă ai de gând să scrii una singură, încearcă să dai tot ce ai mai bun, pe răspunderea mea! :)