Poezie
Limba noastră-i o comoară? (6)
1 min lectură·
Mediu
Notă:
Catrenele următoare reprezintă un fel de concluzie la episoadele anterioare, în care satirizam folosirea excesivă a „englezismelor” în limba română
Astfel, s-a ajuns la teza
Că, în Þara Românească,
Limba noastră strămoșească
Nu-i româna, ci... „romgleza”!
Orișicine, mai departe,
Dacă are-un pic de minte,
Cu asemenea cuvinte
Poate scrie-o-ntreagă carte.
Și-ar putea primi la anu’,
Decernat de-Academie,
Premiul pentru poezie
Denumit chiar „G. Pruteanu”.
Dar întreb (a câta oară?):
Dacă tot mai des se schimbă
Graiul nost’, sărmana limbă
Mai rămâne „o comoară?”
0137225
0

Iacă eu mă aventurez
La război să vă urmez
Mulțumit de înrolare
Cu \"romgleza\" în cătare
Este prima epigramă. Sper că este o epigramă.
Ca dovadă a sincerității comentariului meu am încercat să probez (în această noapte) și forma aceasta, concisă, de expresie poetică. Nu știu cât am reușit dar contează demonstrația preocupării.
Și eu am simțul umorului destul de dezvoltat, contrar scrierilor mele, nu știu cât a ieșit poanta aci dar... am încercat :) Știu, știu, epigrama nu constă numai în poanta ei, are și un important rol moralizator.
Acest război cu \"romgleza\" îl am și eu, nu numai la nivel de limbă maternă ci și la nivel comportamental, ideologic etc... am ceva scris pe tema aceasta dar nu-i finit... am să vă anunț atuci când am să pun pe situl agonia.
Și totuși se pare că nu scriem diferit, doar ca formă...
Cu sinceră admirație,
Alex