Rodean Stefan-Cornel

Domnule David,
1. Am găsit întâmplător acest comentariu (nu am fost anunțat de robot despre existența lui), de aceea vă rog să scuzați întârzierea răspunsului. De fapt, nu chiar sută la sută "întâmplător", deoarece eram într-un proces de lecturare a postărilor și comentariilor dumneavoastră de pe acest site.
2. Mă bucur că ați citit însemnările mele și că vi se par instructive. Nici eu nu am studii de specialitate în domeniul respectiv; am explicat, în episodul întâi al seriei, cum am ajuns să postez aceste texte și tot acolo o să vedeți că nu am pretenția ca aceste note de studiu să fie intitulate chiar un "curs" (cum le apreciați dumneavoastră în acest comentariu).
3. Ziceți în comentariul de mai sus că nu am spus nimic despre licența poetică. Nu este adevărat, mai verificați, deoarece un întreg episod (ultimul al seriei) se referă doar la licența poetică.
Succes în continuare!
Cornel Rodean

La punctul 3 a se citi "modifică esența proverbului" în loc de "modifică esențial esența proverbului" (așa este când după ce ai umblat cu "cut" și "paste" pe un text nu mai verifici).
Cornel

... să muncești atât de mult (îmi închipui cât), să rezulte o antologie valoroasă (bănuiesc) și aceasta să nu ajungă la cei interesați (sunt sigur).
Nae, efortul tău de a posta grupaje din această carte este lăudabil și benefic mai ales pentru cei care vor să citească epigrame bune spre amuzament, dar mai sunt epigramiști care ar dori această carte ca entitate, pentru documentare, ca instrument de lucru.
Nu cred că ar fi fost un efort prea mare ca, înainte de stabilirea tirajului, să se dea câteva telefoane, măcar la cenaclurile afiliate UER, să se sondeze cererea și să se trimită contracost exemplarele solicitate; poate, unii, mai ales din cei cuprinși în antologie, ar fi comandat chiar mai multe exemplare, contribuind astfel și la acoperirea cheltuielilor de editare.
Îl cunosc pe distinsul domn Nic Petrescu doar din ceea ce a scris și din studierea istoriei mișcării epigramatice, îi port un respect deosebit și precizez că, neștiind prea multe despre activitatea actuală a domniei sale și despre starea sa de sănătate, accentele critice din ceea ce am spus până acum nu se referă neapărat la domnia sa; până la urmă, puteau să-l ajute în acest demers editura, confrații din localitate, prietenii din UER etc.
Numai bine!
Cornel

...aș dori să punctez
1. Domnule Prundoiu, în opinia mea meriți felicitări pentru progresele făcute pe tărâmul epigramei în ultimele luni și pentru activitatea intensă (și benefică, în cea mai mare parte) de pe acest site.
2. Din păcate, catrenul de mai sus are o mare hibă: poanta cu pomul lăudat, cu sacul și cu plasa nu este originală. Fără să mă documentez prea amplu, doar pe baza a ceea ce îmi amintesc sau am găsit rapid, pot spune că ea mai apare în epigrame semnate de Iulian Bostan, Alexandru Doru Șerban, Girel Barbu, Ioan Roșca și mulți alții. Și nu este vorba de asemănări ci de exact aceeași poantă. Sunt aproape sigur că ea a mai fost folosită și înaintea celor nominalizați mai sus, dar nu mai caut dovezile. Chiar și pe Agonia a fost folosită acum câțiva ani, de Florin Rotaru, într-un duel parcă, sper să nu greșesc.
3. Ar mai fi o chestiune, discutabilă totuși, aici nu insist că aș avea dreptate: primele două versuri ale catrenului de mai sus modifică esențial esența proverbului, conduc și la alte interpretări ale tâlcului, minimalizând efectul moralizator al acestuia prin introducerea în lanțul cauzal a ghinionului.
Succes în continuare!
Cornel

Mulțumesc, Nae, pentru lectură și aprecieri. Din caracterizările tale, foarte onorante, cel mai mult m-a bucurat sintagma "provocări pozitive".
Numai bine,
Cornel

Preoți ortodocși care au botezat câini:

http://adevarul.ro/moldova/actualitate/chiSinAu-grup-preoti-sfintit-cainii-asigura-ordinea-penitenciarele-moldova-1_50ad4e487c42d5a66392a96b/index.html

Cornel

Stau și mă întreb ce idei vor mai avea epigramiștii în anii următori la tema impusă cu Mizilul; oricum, Dane, ideea ta de acum pare foarte interesantă!
La ultimul catren acel "de neuitat" din versul al treilea cred că cere "de neauzit" în al patrulea; adică, versul al patrulea, respectând și ideea și metrica originalului ar fi "Și de neauzit", deși, cum spunea și Nelu, este discutabilă lungimea versului scurt. Trebuie să recunosc că mi-a plăcut întorsătura, realizată cu ajutorul dublului înțeles al lui "uitat" (pe de o parte cel legat de memorie, iar pe de alta cel legat de văz). Bună poanta cu robotul și bine precizat "german" că să fie și mai mare paradoxul!
Salutare!
Cornel

Bune toate (un mic plus pentru a patra), atent construite; foarte ingenuoasă paralela din primul catren!
Numai bine!
Cornel

Bineînțeles că "ultimele două mi se par" (nu "mi se pare"). Inițial am scris numai de ultima că "mi se pare" mai bună, iar când am corectat și am zis "ultimele două", nu am adaptat pluralul peste tot...

Ultimele două mi se pare mai bune ca mesaj, ca poantă și din punct de vedere al construcției. La primele două se mai poate lucra, în opinia mea, la construcție și la ortografie, pentru că ideile sunt bune.
Mai concret, la prima, din câte știu eu, se scrie "de bună seamă", iar "Mizilul" (articulat) mie nu-mi sună bine. Una este să spui "Mizilul este poarta Bărăganului" și alta este dacă vrei să zici "Să vii la poarta Bărăganului, la Mizil". La al doilea catren, problema lui al doilea "Dar" nu ar fi doar că sună urât ca repetiție... dar dărâmă orice logică a construcției.
Numai bine!
Cornel

Am citit undeva că, funcție de destinația creațiilor lor, poeții (este valabil și pentru epigramiști) scriu:
- mulți - doar pentru critici și pentru ceilalți poeți, confrați de breasă;
- mai puțini decât cei din prima categorie - pentru ei înșiși, ca să-și demonstreze că pot ceva, sau, pur și simplu, din joacă, de plăcere;
- și mai puțini decât cei de mai sus - pentru publicul larg (sau pentru un segment al acestuia, deși firesc ar fi ca aceștia să fie, de fapt, cei mai mulți.
Mi-am amintit acestea citind comentariul lui Nelu Gârda, în partea care explică ideea celui de-al patrulea catren; practic eu cred că a scris acest catren în joacă, pentru el, fiind încântat de idee. Într-adevăr, zic eu, ideea este excepțională, realizarea foarte bună, tâlcurile rezultate din asocierile respective sunt foarte interesante, dar... nu pentru prea mulți cititori...
La fel, mie mi-a plăcut și primul catren, opoziția dintre "O zi solemnă la Mizil" și "Un Weekend la Cetate" având chiar umor, dar, la fel, nu mulți cititori s-ar prinde despre ce este vorba (doar organizatorii concursului și noi, cei câțiva care știm despre ce este vorba); dar aici, nu este de vină autorul, este riscul condițiilor de concurs, care impuneau ceva despre Mizil.
Despre celelalte nu zic nimic.
Hai noroc și sănătate, bucuros de reîntâlnire!
Cornel

Vali,
1. De remarcat conștiinciozitatea cu care te-ai implicat, și te implici în continuare, în mișcarea epigramatică, cu tot ce presupune aceasta, aspecte demonstrate și acum (Laurențiu, scuză-mă, nu am vrut să copiez ce ai spus tu, oricum aveam de gând să subliniez și eu același lucru).
2. Epigramele mi se par toate corect construite și cu poantă (sau cel puțin cu o "chichiță", cum este cazul primului catren).
Primul catren, după cum spuneam, trebuie tratat, ca o glumiță; nu este rău că se mai practică acest tip de epigramă, dar nici prea bine, în opinia mea, nu mai insist. Al doilea are o poantă foarte bună, exploatând dublul înțeles al lui "afară". La fel, al treilea are un joc de cuvinte interesant (pantofii care "fac pași", la figurat, bineînțeles). A patra epigramă mie mi se pare destul de clară, din punct de vedere al construcției, dar jocul de cuvinte "a furat-o peisajul" (realizat prin trecerea de la sensul figurat la cel propriu) pare gratuit, adică un joc de cuvinte de dragul jocului de cuvinte. Spre deosebire de poantele din a doua și a treia epigramă, realizate prin tehnici asemănătoare, dar care aveau în fond probleme sociale și morale importante, poanta din a patra epigramă nu are țină, nu are adresabilitate, nu atacă nimic, nu vrea să îndrepte nimic. Adică, epigramistul are ce are cu problemele politice, sociale, morale ș.a.m.d., nu se luptă cu cuvintele, doar de dragul jocurilor de cuvinte. Bineînțeles, este o părere, zic și eu din ce am mai învățat de la alții, sau am descoperit singur, sper că nu am supărat pe nimeni.
3. Referitor la chestiunea discutată cu riscul de similitudine, în opinia mea,în analiza unei similitudini trebuiesc analizate lucrurile pe trei paliere diferite ca sferă de cuprindere: tema, motivul, mecanismul interior de realizare a poantei (tehnica de realizare) și poanta propriu-zisă. La temă, practic nu se pune problema similitudinii, deoarece are un grad prea mare de generalitate, la motiv sunt similitudini mai ales în situația așa ziselor piste bătătorite, dar epigrama nu se consideră o similitudine doar pentru că repetă motivul unei alte epigrame, în cadrul unei piste bătătorite, de abia când și tehnica de realizare a poantei și rezultatul final (poanta propriu zisă) sunt aceleași putem vorbi de similitudine, în opinia mea. Concret, în cazul de față, tema este cea a hoției, motivul este dispariția pantofilor de la ușă, tehnica de realizare a poantei este jocul de cuvinte prin trecerea de la sensul figurat la cel propriu al unei expresii, iar poanta propriu-zisă este că pantofii au făcut pași, adică au dispărut. Deci, nu este similitudine faptul că și în alte epigrame se vorbește de hoție (temă foarte generală), de dispariția pantofilor de la ușă (pistă bătătorită, mai ales de Moș Nicolae) și că în acest sens se fac tot felul de jocuri de cuvinte. Similitudine este doar dacă apare expresia "au făcut pași".
Cornel

Dar, dinastia "escu" e pătată,
Deci, de s-ar naște, astăzi, pe aici,
Poetul Nepereche înc-o dată,
El ar rămâne-n dinastia "ici".
Cornel

Scuze, de când nu am mai intrat pe Agonia am uitat, se pare, cum să "bolduiesc"; retransmit replica, sper să îmi iasă de data aceasta.

Și tot pe note, pentru o echipă
El a mai pus, cu mare competență,
Un imn, iar ca efect, în mare pripă,
Rapid, echipa trece-n insolvență.
Cornel

Și tot pe note, pentru o echipă
El a mai pus, cu mare competență,
Un imn, iar ca efect, în mare pripă,
Rapid, echipa trece-n insolvență.
Cornel

Dacă tot se discută, zic și eu:
Catrenele de mai sus au, în opinia mea, atât valențe epigramatice, cât și trăsături rebusistice.
Ele sunt epigrame, în mod evident, deoarece au poantă realizată printr-o tehnică bazată pe jocuri de cuvinte, toate mizând pe efectul produs de trecerea de la sensul propriu la cel figurat (sau invers) al unor cuvinte, sintagme, expresii: "a face cu ou și cu oțet", "a i se înfunda", "sătul", "ușoară", "mat".
Pe de altă parte, la fel de evident, ele aparțin rebusului (domeniului enigmisticii) și sunt enigme (ghicitori), cu un plus de rafinament, în sensul că au dublă soluție.
Toate mi-au plăcut foarte mult, pentru ingeniozitate, realizare prozodică și umorul degajat. O mică observație ar putea face un specialist în gastronomie, care ar spune că după ce s-au pus toate ingredientele, salata se amestecă ori direct cu mâinile, ori cu ustensile de lemn, în cel mai rău caz cu o furculiță metalică, dar în niciun caz nu se mai bagă cuțitul în ea, nici măcar "discret", că este pericol să i se strice aspectul.
Felicitări!
Cornel

Domnule Adrian Munteanu,
Nu prea am mai comentat până acum texte semnate de dumneavoastră, din simplul motiv că eram copleșit și intimidat deopotrivă de perfecțiunea și profunzimea versurilor citite, altfel spus, rămâneam de fiecare dată fără replică...
De data aceasta, însă, îmi iau inima în dinți pentru a vă spune că la Milano voi fi alături de dumneavoastră, cu mintea și cu sufletul, deci nu o să fiți singur. Onorat de cele două prilejuri de a schimba câteva vorbe cu dumneavoastră (la Brașov, cu prilejul Festivalului "Zâna Ironiilor" și la Sibiu cu ocazia lansării unei cărți de sonete), vă rămân un cititor fidel și îmi permit o steluță, pentru curajul cu care trageți un semnal de alarmă, pentru claritatea expunerii de mai sus, pentru incisivitatea (compensată de modestie și bun simț) cu care vă susțineți opiniile.
Succes în continuare!
Cornel Rodean

La secțiunea grafică satirică s-au acordat 3 premii de excelență: Corina Adelina Crivac (8 ani) din Drobeta Turnu Severin, Dorin Fabri, din Brad și Doru Bosiok din Serbia.
Nelu, Grigore, după ce și-a terminat treaba în juriu a plecat din localitate (probabil de frica ta, acum îmi dau seama, după comentariul tău), așa că nu m-am întâlnit cu el.
Cornel

Dacă tot pomenește Nelu Gârda de note, spun eu care a fost componența juriului la secțiunea de creație literară (după cum este scrisă în programul pe care l-am primit): Ștefan Cazimir, Vasile Larco, Ioan Filimon, Lucian Perța, Grigore Chitul, Alexandru Oltean și Virgil Rațiu.
A mai fost o activitate foarte interesantă, care nu a fost trecută în program:
În holul hotelului la care am fost cazați, președintele de onoare al festivalului, maestrul Ștefan Popa Popa's ne-a prezentat câteva filme cu activități pe care le-a desfășurat la Vatican și la Parlamentul European.
Să mai spunem că la festival a fost prezentă și o delegație din Republica Serbia, formată din 3 umoriști de naționalitate română, care au prezentat momente umoristice de succes, într-o limbă românească surprinzător de curată.
Nelu Gârda,
Să știi că din cauza ta, din cronica acestui festival lipsește poza de grup cu agoniștii: eu am fost singurul agonist pe acolo, dar dacă veneai și tu puneam de un grupuleț...
Cornel

Dane,
Și tu ai făcut, în comentariul tău, o scurtă analiză, care completează foarte bine cele spuse de mine.
În ceea ce privește sugestia de a face și o analiză politică, din care să rezulte că sunt soluții care să-ți convină, afirm că deși sunt destul de bine informat și am convingeri foarte ferme în domeniu, NU DISCUT POLITICÃ. Deși, de dragul tău, pentru a te scoate din pasa proastă despre care vorbești, mai că mi-aș încălca unele principii (oricum, aș discuta aceste probleme cu tine personal, nu pe un site literar).
Gigi,
Mulțumesc pentru lectură și pentru aprecieri; contează!
Eugenia,
Onorat de atenția acordată!
Cornel