rocsana ion

ai inima mea, ai grijă cum o folosești; ai sufletul meu, ai grija să nu-l rănești; ai umbra mea, dar niciodată nu-ți va lua lumina, ai căldura mea, dar niciodată nu te va sufoca; ai

Timpul. Din nou, nerecunoscător, Scriam despre el în liceu, când, Judecam trecerea lui,dar nu știam, Că se poate mai rău… Timpul, nerecunoscător, Mă plimbă pin viată Mă plimbă prin

Pe dealul din sat, Străbunii au intemeiat un cimitir Fără a vrea, Și-au îngropat în el, ai lor părinți Întâi, și-apoi pe ei… Pe deal, acolo unde mă jucam cîndva Încet ,se mută

Iubirea mă cheamă aproape Când pasu-mi slăbește căderea, Când mâna-mi slăbește puterea, Dorința zidește in mine altare. Când ochiul privind obosește, Când ceața-mi intunecă gândul Iubirea,

iubirea din mine aproape a apus iubirea din tine ma cheama mai sus iubirea e ea cea care te vrea e vraja din tine e focul prea tare e jocul ce abia a inceput pentru tine iubirea din mine

in coltul prafuit si rece al inimii mele se ascund ideile demult nescrise mereu aproape, mereu sincere si loiale nu m-au parasit ideile, niciodata mereu pentru altii timp am

Și ce voi face cu atătea cuvinte scrise? Dar necitite de nimeni... Și ce voi face cu atâtea Cuvinte sapate adânc,in sufletul meu? Ce voi face... Știe cineva să-mi spună?

Aș iubi marea, dar marea nu iubește oamenii… Aș iubi pământul, dar e plin de intuneric Aș iubi soarele, dar razele lui nu incălzesc totdeauna… Aș iubi ploaia, dar picăturile ei sunt