Dintre bucăți

Adina a gemut și a avut o bruscă mișcare de respingere; a strâns puternic din fund, mă primea povârnită oarecum pe-o parte și am lăsat degetul să alunece afară, continuând să o pompez – dacă o izbeam prea tare își sălta o idee capul și aștepta să mă retrag pentru a-și destinde un moment trupul, intram și ieșeam cu zvâcnete simple, primitive, fără să respir – cu coada ochiului mi-am surprins silueta transpirată în oglindă, de la brâu în sus, alături de colțul calculatorului și-o margine a tabloului de pe celălalt perete. Adina a zgâriat perna cu unghiile, zgâlțâită de opintelile mele; sânii i se balansau șterși de cearșaf; de sub scrot a crescut limba fierbinte a unui bici care mi-a lins mădularul de la rădăcină până-n vârf și s-a retras într-un roi de furnicături. Am scos pula cu un fior și m-am chircit în fund. Vaginul era albit de spumă și scuipat. Adina s-a prăbușit pe-o rână, s-a răsucit cu picioarele-n sus, apoi s-a ridicat pe vine în fața mea și mi-a luat în palmă penisul năclăit de sucurile ei. I-am cuprins sânii. Limbile ni s-au întâlnit. I-am inhalat răsuflarea caldă. S-a lipit de mine, masându-mi domol mădularul, pe urmă și-a purtat dinții pe gâtul meu și m-a mușcat, mișcând limba. I-am cuprins tâmplele și am privit-o în ochi. Eram pe acolo, stâlcit, sclipind între nervurile negre și complicate ale irișilor, coagulat în încrengătura zigzagată a nuanțelor de albastru și alburiu care dansau în preajma împletiturilor ce înconjurau pupilele dilatate în lumina slabă. M-am apropiat de ea din interiorul globilor acelora înlăcrimați, mi-am croit drum din întunecimile înflorite; ochii mi s-au împăienjenit și i-am supt buzele între ale mele. Sub nas îi flutura o cojiță uscată. I-am îndepărtat-o cu unghia și i-am mângâiat bărbia. Mâna i-a alunecat pe penis, iar privirea i-a fugit la ceasul agățat pe perete înapoia mea, era trecut de miezul nopții – penisul se pleoștise, l-a sculat cu câteva smucituri bruște. - Ce e? Glasul cu modulații ciudate a derapat în lungul unui șir precipitat de cuvinte, clar și răspicat, apoi înăbușit ca dindărătul unui perete capitonat. Nu înțelegeam. Sunetele se închegau din aceleași trei-patru cuvinte pe care le modela între buze, aflându-le alte și alte direcții de fiecare dată când gura i se deschidea. I-am sărutat fața buhăită de băutură și nesomn, semicercurile vinete de sub ochi, apoi umerii purpurii ai obrajilor. Am cules încă o cojiță de muci de pe nas și am împins-o pe spate între perne, desfăcându-i picioarele. Straturile de somn se aglomerau, întoarcerea era anevoioasă și cumplită – o deplasare într-o tăcere profundă, fără rezonanță, în care timpul își trimitea avangardele de secunde printre depozitele de somn sedimentate, smulgându-mă din străfundurile unde stăteam, ghemuit și gol, pe fundul unei adâncituri bătătorite cu paie și nămol, înconjurat de noroi fierbinte și rocă – îmi întindeam pseudopodele – pășeam pe marginea cuibului – fluturam din aripi, deschideam ciocul și-mi înfoiam coada – băteam cu labele îmblănite în pământ și zbieram de durere – pietrele erau jilave și negre și acoperite de mușchi, alunecam pe lianele răsucite în jurul copacilor - țopăiam și-mi zbârleam părul de pe grumaz și izbeam cu coada, făcând spume și sfâșiam în măsele tendoanele și carnea - sorbeam sângele scurs pe labe, mă înălțam și adulmecam aerul și apoi excrementele țâșneau cu putere, izbind pietrele, mirosul de sălbăticiune umplea aerul - sfâșiam și-mi făceam loc între alte corpuri calde, luptam și loveam cu pumnii, timpul șuiera printre crăpături – brațele creșteau lungi, fragile și palide, orizontul se clătina carbonizat, crăpând și plesnind – cerul se coșcovea și cădea străpuns de albastrul fulgerelor, printre globuri colorate și roiuri de secunde mistuite sub ploaia tăioasă ca o lance trupul îmi devenea lemnos, inhalam damful de transpirație și spermă, mâinile îmi erau invadate de furnicături – răsucite bizar și strivite, presate de ceafa ce cădea pe mușchii chinuiți - straturile de somn, dizolvate curgeau ca-ntr-o pâlnie care apoi se întorcea și se mărea într-un cerc orbitor de lumină, cu marginile neclare, îmbrâncit pe-o suprafață neagră – spațiile erau colorate în grabă, parcă de-o mână neîndemânatică – verdele pal al peretelui, rama maronie din lemn sculptat a oglinzii, alburiul paharului și mai sus dreptunghiul nelămurit al monitorului. Am deschis ochii și am ridicat capul de pe brațele sucite la ceafă. Am înghițit cu greutate. Adina sforăia înghesuită în mine, cu gura căscată, cu un picior fugit peste pat. Becul veiozei îmi desenase un cerc arzător pe retină, când strângeam pleoapele pulsa rapid, împrăștiat în steluțe dureroase. Brațele atârnau din cioturile umerilor ca două zdrențe. Nu le găseam nici un folos, căzuseră pe piept și rămăseseră fleșcăite acolo. Adina a scos un horcăit, a sforăit și s-a răsucit puțin pe-o coastă, îndoindu-și piciorul. Respirând întrerupt, a pufnit pe nas și a reînceput să horcăie, foșnind pe cearșaf. Patul a oscilat, a devenit nesigur. A basculat către pereții camerei care au început imediat să se legene și m-am săltat în capul oaselor și am căutat să mă uit într-un punct fix, între ceas și silueta conturată slab a șifonierului. Limbile ceasului s-au ramificat și au încremenit încălecate la doi. Afară lătrau câinii. Adina a sforăit și a tresărit. Din vagin sperma îi cursese într-o șuviță albicioasă. Cumva nu reușeam să accept faptul că mă trezisem și stăteam în fund; fiecare secundă căpătase o importanță covârșitoare; golul dintre ele devenea de nesuportat, nu izbuteam să-l umplu în nici un fel, se mărea insuportabil ștergând tonurile, diferențele, razele veiozei erau distinct separate de feliile de întuneric de pe pereți cu tușe grosolane, verticale. Mi-am adăpostit fruntea în palme și-am așteptat până ce amorțeala mi-a dispărut cu totul din brațe. Apoi m-am sculat în picioare și am ieșit pe hol, mergând spre bucătărie. Bezna mă învăluia; fuioarele de întuneric pipăiau gambele, culcate sub tălpi – peste ele se insinuau, câte-o clipă, decupaje de spectre și culori, câinii tot lătrau în jurul blocului, fereastra sufrageriei se distingea albă și fantomatică, iluminată de dedesubt, iar bezna insista, fuioarele călcate îmi pătrundeau în unghii și-n degete. Am aprins neonul la bucătărie, m-am dus la chiuvetă și am băut o cană cu apă. Pe aragaz era o cratiță cu un rest sleit de omletă în ea și cu o felie de pâine mușcată alături. Am mâncat în picioare, în frigider rămăsese o sticlă de votcă de-un litru, neîncepută. Am așezat-o pe masă lângă prima, mestecând omleta îmbibată cu ulei. Din vitrina prăfuită a bufetului am ales un pahar înalt, cu picior și, cât am băut din votcă, am tăiat trei felii mari de pâine neagră și le-am mâncat aproape pe nemestecate, împreună cu un măr găsit pe chiuvetă, pe suportul de vase. Câinii au mai lătrat o dată și au amuțit. Bucătăria se făcea tot mai limpede și spațioasă, păstrând numai la extremități, ca o ramă, un fel de ceață unduitoare și cremoasă. Minutele încetineau, depozitate în straturi între pereți. Picioarele mi se răceau pe gresie. Am înghițit ultimul rest de omletă și am aruncat cotorul mărului pe masă. Întorcându-mă, am lovit frigiderul cu cotul și am alunecat cu paharul în mână. Filtrată de sub un paravan invizibil, durerea din obraji a reapărut, cu cele două discuri incandescente turnându-mi plumb topit peste maxilar. M-am împleticit și m-am prins de colțul mesei. Sticlele au zăngănit și ridicându-mă, pieptul mi-a pârâit spart, expulzând așchii de os în umeri și-n burtă; jumătate din lume era inteligibilă, cealaltă se scufunda în întuneric și pâlpâia slab, ca un far ce semnaliza necontenit. Adina și-a făcut apariția în bucătărie, târșâindu-și picioarele băgate în papuci. Þâțele-i fâlfâiau ca două baloane sparte, pe-o coapsă îi strălucea sucul scurs din vagin, iar în mână ținea un maimuțoi uriaș, roz, cu niște ochi imenși, rotunzi, înconjurați de șuvițe flocoase.