Poezii

tatăl meu a împlinit 18 ani. de azi e major poate să facă ce vrea fără să-i mai țin eu socoteala anilor netrăiți fără să mai fie obligat să mă asculte azi îi voi da toate experiențele pe care

RCRobert Coravu

0

0

după mult după la aceeași fereastră cu aceeași vedere sorbind aceeași cafea reîncălzită lăsat la voia întrebării cu un ISBN tatuat pe memorie (de unde vin și unde se duc greierii când se

RCRobert Coravu

0

3

trăim în visul unui e-mail jucăm ruleta rusească pe țeavă cu întrebări amânate țesem artistic cu fir de păianjen un previzibil preludiu al suferinței în acest oraș de hârtie unde-am

RCRobert Coravu

0

2

Prin arterele orașului curge sângele meu netransfuzat. Prea puțini agenți la intersecții pentru năvala globulelor cuprinse de nebunia împreunării. Prea puțină lumină în orbitele goale ale

RCRobert Coravu

0

0

față în față cu un curaj imaginar spate în spate cu lașități neasumate mă prefac că înot prin metaforă râvnind la adâncul genunchilor tăi mi-e frică să tai cordonul ombilical care mă ține

RCRobert Coravu

0

4

Despre tirania obiectelor care, înarmate cu unghiuri ascuțite, își taie drum pe retină: sunt zile în care îmi uit numele, intrus într-o casă străină mă trezesc în pat cu memoria

RCRobert Coravu

0

2

Azi este o zi bună pentru destinul dumneavoastră. Nu pierdeți ocazia, îmbrăcați-l în haine la modă, scoateți-l la plimbare, prezentați-l prietenilor, introduceți-l în societate, dar mai ales nu-l

RCRobert Coravu

0

1

învăț chat language și mănânc langues de chat cu toate că dragostea asta are pierderi pe rețea văzând aceste slove scurgându-se în canalul #love zâmbesc cu două puncte cratimă

RCRobert Coravu

0

4

Prietene, despre noi sunt atât de puține de spus de parcă am fi îmbrăcați cu ziare: sunt zile ale facerii, dureroase și scurte, când lumina se face sânge și curge, sunt zile când nu mai știi să

RCRobert Coravu

0

2

Nu-mi plac hârtiile albe: doar amprente lăsate de duhul pădurii și utilajele de la fabrica de celuloză e ca și cum ai atinge o fecioară: carnea ei te înghite chemând la fel cum zăpada

RCRobert Coravu

0

0

Adolescența ne zace-n litanii și moartea prin locuri proclete. Pierdut-am la cărți Aquitanii, am dat pe țigări arbalete, fecioarele slabe în spete ne-așteaptă acasă cu anii. *** Un roman e

RCRobert Coravu

0

1

Ochii bolnavi ai străzii văd doar oameni de hârtie, sângele și nu moartea, piesa fără actori. Nu știam că și mie îmi pot crește o mie de pleoape, că buzele mele vor învăța să vorbească

RCRobert Coravu

0

3

Și totuși bolnav de toate leucemiile tristeții alergând prin spitale cu acele-n venă și medicul amabil cu zâmbetul lui mirosind a plastic și totuși mi se deschide gura ca la

RCRobert Coravu

0

0

imaginea lui Columb și Columb între simț și manifestare răstignit niciodată versurile nu vor fi la fel de frumoase ca presimțirea lor

RCRobert Coravu

0

3

ca și cum ai scrie pe Titanic de la prova la pupa ba chiar specialiștii să descopere cuvinte căzute peste bord pentru care nu s-a găsit nici o urmă (ca la reconstituirea unei crime deși

RCRobert Coravu

0

0

lasă-mă să joc comedia înțelepciunii lasă-mă să-ți citesc e-mail-urile lângă cafeaua de dimineață lasă-mi așteptarea stare de grație confuză între pereții acestei clipe în care am regăsit

RCRobert Coravu

0

1

Văzut la TV, New York-ul e frumos. Dacă ai telecomandă, poți planta un ghețar lângă pâlcul de zgârie-nori învelindu-l în eșarfa femeii perfecte bolnave de ubicuitate. Dacă ai telecomandă, ești

RCRobert Coravu

0

0

Ne trage gravitația căștile de cafea de la gură. Natură moartă cu scrumieră și țeste de piatră smulse din impertinența materiei. Nu, sălbaticii care cred că luna se află deasupra vârfurilor

RCRobert Coravu

0

0

datorie e înșurubatul de becuri? datorie e înjurătura de mamă? împușc piticii calmi care se cațără pe fața mea și-mi tencuiesc ridurile încă schițez cu degetul semnături în grăsimea de pe

RCRobert Coravu

0

0

Lucrurile stau cam așa: te visezi noaptea deturnând tramvaie doborând foișorul pazei din coastă ziua fumezi și bei zațul cafelei de ieri lăsând să ți se suie șinele pe spinare cu speranța că și

RCRobert Coravu

0

1

Incredibil cât de ușor se moare în coloanele din ziare. De la o vreme ea mă privește neliniștită, ea, singura întâmplare cu adevărat întâmplată, de la o vreme orgoliul meu suferă ca o vită

RCRobert Coravu

0

2

Înapoi cu un Ev Mediu. Ce lumină de-nceput peste ochii mei ai trupului tău. Și totuși, e o tristețe ca oricare alta, cu astăzi către mâine, cu secunde dospind în subteranele cetății. Poate o vom

RCRobert Coravu

0

0

Lângă tine lumea e mică și coerentă. Nu mai văd că zăpezile miros a lup înghețat și uneori chiar cred în convertirea orgoliului și fricii din secundă la seninătatea risipitoare a creșterii

RCRobert Coravu

0

2

Tăcerea mea prelungă se scurge în pahare L-acest festin hieratic din mine se coboară Te-mbracă în mătăsuri de veche domnișoară Și-alături îți așterne, foșnind discret, o mare. Tăcerea mea

RCRobert Coravu

0

1

Cu toate nălucile care mor Și soarta de pază la vămi, preacuminte, Cu liniștea păsării odihnindu-se-n zbor Din când în când evadăm din cuvinte. Nu-i lege de-ajuns, jurământ prea

RCRobert Coravu

0

1

Această țigară mă fumează până la cotor în timp ce merg spre capătul acestei străzi cunoscute din acest oraș imposibil de identificat traversată din loc în loc de aceste plete cu adolescente

RCRobert Coravu

0

4

N-am să blestem în pântecul cerului valul când îl voi auzi că începe să sape, ci îi voi face cântec de leagăn: de mult ceva stă să se crape. Mai bine de o viață de ori penitent decât la

RCRobert Coravu

0

1

Să cazi într-o noapte murdară de toamnă de la ultimul etaj al blocului tău de gheață să-ți sfărâmi coloana vertebrală de oasele frunzelor ucise să simți în loc de măduvă cum se strecoară

RCRobert Coravu

0

1

Cineva trebuie să scrie, odată și-odată, și istoria victoriilor imposibile, povestea răstigniților și decapitaților, a daților la lei și-a arșilor de vii, romanul nebunilor de viață, monografia

RCRobert Coravu

0

2

\"adu-ți aminte de cei ce-i îngropară pe atâția alții/ sfârșind prin a fi ei îngropați și învață/ să disprețuiești moartea\" A.E.Baconsky, 4 martie 1977 Aceste clipe vor fi spuse cumva cândva,

RCRobert Coravu

0

2

Îmi era sete și visam că beau. M-am trezit cu deșertul pe limbă și-am întins mâna după pahar. Am băut, m-am încruntat. \"Tu-ntrebi mereu de ce-i amară apa\", mi-a zis ea, și-am tăcut: noaptea

RCRobert Coravu

0

4

Prea devreme am deschis ochii prea devreme ne-am ascuns în lumina unei luni construite crescând biserici pentru fiecare uitare blestemată să se surpe a doua zi. Ne regăsim din ce în ce mai

RCRobert Coravu

0

3

Azi-noapte am trecut iar Dunărea pe gheață cu chipurile ascunse sub masca de ceară a lunii. Vântul ne ieșea din piept regăsind în pustiu urletul lupilor. Pe malul celălalt am lăsat foc și

RCRobert Coravu

0

4