Am visat că eram tânăr

„Timpul’’ propriu nu are aceeași percepție pentru toți, pentru unii curge repede, mai ales când aceștia îngrămădesc în el pasiunile care îl fac atractiv și fascinant, pentru alții trece mai lent, mai ales când aceștia se lasă pradă spleenului, torporii și plictisului.

Ba din contra draga Razvan, permite-mi sa iti spun ca nu este asa. Cred eu ca, odata ce iei timpul si il omenesti, il incarnezi, il faci tactil, atunci el isi pierde intelesurile ce i le dam noi. Timpul cu pasiunile merg impreuna, incet si agale, iara procastinarea si plictisul fac timpul sa curga rapid, caci in starea aceea, in "letargia blegoasa"-dupa cum zicea diriginta mea in liceu-, timpul se misca rapid, si ne trecem. Una e sa fii batran si sa fii facut ceea ce sufletul tau a avut nevoie si alta e sa fii batran si sa fii facut ceva ce nu ti-a priit sau sa nu fii facut nimic. Pe aceeasi premiza, cand scrii un eseu dupa un drum lung de procastinare, vei fi vazut ca timpul a trecut foarte repede datorita procastinarii iara nu datorita scrierii eseul caci, puteai scrie initial lucrarea si timpul ar fi curs mai lent. Aici e vorba si de o dorinta a noastra de a face cat mai multe, foarte nesanatoasa.