Poezie
Moment de adevar.
1 min lectură·
Mediu
Tu să-ntinzi o mână
Frivolă de altfel,
Atunci când, încălecați de roșul soarelui,
Ochii-ți vor porni în galop către casă.
Să nu tremuri. Mulți înainte au întins,
Și-au gâdilat osul plat.
Auzind râs înăbușit în ecouri
Tu să-ntinzi o mână, și să o pui aici,
S-o odihnești. Rădăcini să prindă
pe osul osul asta bătătorit.
Sub unghie să doarmă secundele,
Și tot sub unghie să dorm și eu:
Repaos utopic. Odihna de veci să mă prindă în plasă,
Să-mi alerge viitorul, și să se-mpiedice de osul meu.
O… să întinzi o mână, aici s-o așezi
Iar umbra ei,
Pierdută-n ochiul acum alb al lunii,
Să mă strige din somn.
Și pe osul plat, în pahare stricate și sparte
Pe Chronos să-l toarne, să-i sorb secundele acum
Cât limbiile ceasului așteaptă să mă trezesc.
001.597
0