Poezii

De-aș avea acum o scară, O lumină și un cerc, Aș urca în vârful tâmplei Căutând ceva, un piept. De-ai avea în mâini o undă, O inimă și-un triunghi, Ai găsi în vârful frunții

RBRobert-Catalin Barbu

0

0

Ar vrea el oare să scrie despre plante? Cum ele cresc, cum se usucă, Cum anotimpurile nu sunt decât un lanț, Cum cireșul, în semn de condoleanțe, Înflorește în alb? Se zbate

RBRobert-Catalin Barbu

0

0

Luptă și te apără! Ia o piatră și azvârle-o cât mai departe. Privește-o cum se face apă și brazi, Apoi minunează-te! "Luptă și te apără!", ți se spune, Apoi aruncă-te și privește cum ți se

RBRobert-Catalin Barbu

0

0

Secundele trec mai repede ca obsesia timpului de om. Când ești tânăr, ești ascuns de tine. De aceea știi să iubești, să ridici piatra din râu, Să-ți arunci dinții în fața tuturor. Ce nu ți se

RBRobert-Catalin Barbu

0

2

Iată-mă deci gol, cioplit, cu margini de piatră dură atârnandu-mi de omoplați Sunt cobaiul neo-platonic perfect. Penele-mi sunt într-un pahar transparent pe care l-am lăsat în soare Poate, poate

RBRobert-Catalin Barbu

0

2

Mâna mea pe-a ta tâmplă a prins picioare. Atunci am început să mergem Și cu cât mergeam mai mult Cu atât mai tare șchiopătam. La final ne-am găsit Goi, în pături, descheiați la piept.

RBRobert-Catalin Barbu

0

0

Nu mai există nici azi, nici mâine, nici poimâine. Nu mai există nimic decât nimicul însuși Care, respirând greu, își da ultima suflare. Nu mai există nimic și din nimic se naște totul Și totul

RBRobert-Catalin Barbu

0

0

Diminețile dau farmec întregii zile. Un sărut tremurat pe-un plex solar, Un vis înecat într-o cafea, Și-un corp scufundat în pijamale largi În care tu îți cauți, pierdută, Gura

RBRobert-Catalin Barbu

0

0

În toată nemișcarea asta particulele se-aleargă și se îmbrâncesc fără scrupule, iar în pupila ta se îneacă un licăr de lumină. Aici, în aici-ul de acum un minut și în toate secundele

RBRobert-Catalin Barbu

0

2

Mă asemui cu o piatră În furcile timpului, îmi prezerv starea latentă pentru un râu ce urmează să mă spele. Îmi aștept tăcut erodarea, lipsit de orice dorință de mișcare Și ascund

RBRobert-Catalin Barbu

0

0

Absurde dereglări definesc realul Care, avantajat de-al tău spirit slab și rupt Își face culcuș în tenebrele creierului. El izbește, îți bate și distruge Asemeni unui berbec galic,

RBRobert-Catalin Barbu

0

0

Sâmbure de nucă ți-a ajuns inima. Ascunsă adânc în coaja-i de munci lumea ți-o ia, aruncând-o ca pe o piatră în Magdalena sau tu ți-o arunci… Nici nu știi. Ai uitat cum sună scoica

RBRobert-Catalin Barbu

0

0

Tu să-ntinzi o mână Frivolă de altfel, Atunci când, încălecați de roșul soarelui, Ochii-ți vor porni în galop către casă. Să nu tremuri. Mulți înainte au întins, Și-au gâdilat osul

RBRobert-Catalin Barbu

0

0