retras

Eu iti spun (pare ridicol)
Dar te paste un pericol
Ia-o, domnule domol
Altfel ajungi la subsol

Sa privesti si sa tanjesti
Nu-i o socoteala dreapta
Trebuie sa si-ndraznesti
Ca femeia-abia asteapta

Ce e monologul asta de la distanta? Te-as intreba ce m-a intrebat si pe mine Systemul de pe chat? Ai baut?
Ma concentrez sa inteleg ceva si nu pot.
Sau ti-ai gasit o jucarie noua si acum o incerci. Litere iatalice, underline, etc
Iar subtitlul e o scriere cuneiforma sau ce?
iar cu taiatul ala al capului, asculta-ma tu pe mine: e periculos. ca uneori te taie unde nu trebuie.

E o porcarie de poezie. De fapt nu e poezie, ci o facatura.
Unora le moare inspiratia si atunci se apuca de experimente, cica.
Sa fim seriosi. a tranti cuvinte pe hartie nu e arta. E la fel ca pictorul care da cu bidineaua sezand cu spatele la sevalet. Pe urma se intoarce si-i pune un titlu.
De, pericolele postmodernismului.
Asa e cand arta se confunda cu caca

va spun eu ce e pacat
cu alta nu te-ai culcat
dar nevasta banuieste
Si cu gura te loveste

Vad ca e moda curvelor. Parca am citit si la nu_problem ceva.
Dar poezia e trazanet. Ace, brice si carice.
Usor fortata, pe alocuri (\"cel alb, cel negru, cel partial color...\"), cu patos alteori, dar nesemnificativ.
Semnificativ e cum se rostogoleste versul, demential as spune.

Sunt si eu emotionat de reusita de la Iasi. Am citit tot ce s-a scris despre acest episod si parca as mai citi.
Entuziasmul Almei m-a molipsit si pe mine.
Te felicit Alma, pentru forta ta mobilizatoare si talentul de organizator. Ori e o vocatie?
De 100 de ori felicitari!

Te-ai gandit tu la mine?
Dar eu nu ti-am facut nici un bine.
Bata-va norocul sa va bata de moldoveni, de pui de romani ce sunteti!
Ia sa mai faceti traznai ca asta, ca bine va sade.
In Borta aia rece.

Domnule epigramist, daca ajungi in Detroit, adica la o saritura cu prajina de mine, adica eu locuiesc pe malul Canadian al orasului Detroit, poate iti fac o vizita. Te incumeti?

Aceasta nu este o lectie, sau nu am inteles eu bine despre ce vorbea Radu initial. Rubrica este de tehnica literara ori aici ni se vorbeste de strategie.
Pana a ajunge sa te lupti cu contracte e o cale. Mai intai trebuie sa deprinzi arta, sau tehnica, scrisului. Ori eu nu vad prea multa lume pe aici care sa posede acest mestesug. Si atunci ma intreb, cui sau la cati, li se adreseaza lectia #2.
Radu colaboreaza cu o revista, dar articolele sale sunt tehnice, ori noi discutam aici de literatura.
Sa ajungi acolo, sa ti se ceara materiale de catre reviste specializate, sau edituri, trebuie sa escaladezi muntele. Trebuie sa ai rezultate, succes editorial, in orice caz, o recunoastere in domeniu.
Toti incep, sau au inceput ca amatori. Noi acolo suntem. Mai sus sau mai jos pe o anumita scara a valorii. Ceea ce ne intereseaza in momentul de fata nu este cum sa obtinem un contract, ci cum sa ajungem la sansa de a ni se oferi unul. Adica trebuie sa fim buni. Fie ca scriem poezie, proza, cronici literare, editoriale, eseu, etc.
Sfatul meu, si-mi amintesc ca si Nexus a mai spus-o, este sa bombardam publicatiile de profil si concursurile literare.
Despre profesionism in literatura e greu de vorbit in Romania. El exista, pe cale de extinctie. Banuiala mea e ca oferta e mult mai mare decat cererea. Sectorul cultura, la noi, nu beneficiaza de un buget substantial, as spune ca dimpotriva. Raman particularii. Insa editurile particulare procedeaza in felul urmator: publica traduceri pentru a scoate un profit iar autorii autohtoni n-au decat sa-si sustina singuri, material, aparitiile editoriale. Nici vorba de contracte.
Editorul meu e interesat sa-mi publice un volum, atat timp cat eu platesc toate costurile. Iar eu as investi intr-o astfel de intreprindere daca Romania ar avea o economie stabila si inflatia n-ar fi galopanta. Nu-ti poti permite un tiraj care, prin vanzare, sa-ti acopere cheltuielile si eventual sa-ti aduca un mic profit. In numai cateva luni de stat prin librarii, pretul unui volum nu mai reflecta pretul sau real si pierderile sunt inevitabile. Asa ca tirajele pe care ai curaj sa ti le sponsorizezi de unul singur se invart in jurul a catorva sute. Numai bun de oferit la prieteni si amici. Carora nici macar n-ai sa le ceri bani.
Sa ne spuna Anton cum a fost cu volumul sau de poezie.
Personal, as risca un tiraj mai mare. Dar situatia mea e ceva mai favorizata. In sensul ca as putea vinde parte din tiraj in Nord America unde dollarul e o moneda cat de cat stabila. 100, cu putin noroc, 200 de volume. Dar asta mi-ar acoperi cheltuielile pentru un tiraj de cel putin 1000.
Insfarsit, mi-am terminat timpul de raspuns. Azi a nins abundent in oras, tocmai cand liliacul meu inmugurise si era pe cale sa dea primele frunze.

Ihi-hi, ihi-hi
Plang. Caci moartele scrumbii
Stau prajite-n farfurii
Ihi-hi, ihi-hi.

E doar o primavara tarzie (nu este!)
Cand scrii un poem (ori doar o poveste)
Fii mai atent la e si la este
Nu mai sari. Nu mai sari peste.

Altfel imi place
Cum se desface
Primavara ta
Tarzie
in poezie
Si-mi vor ramane
pe buze
\"frunze lehuze\"

Ce mai biserica, ce mai biserica
Ce mai credinta, ce mai credinta
Isterica

Ce poezie, ce poezie
Apa vie
vant ce-mi adie
Prin palarie
Starnind ganduri si stari
O mie

Ce poezie
mica
imensa
scurta
densa
Mi-ai daruit
Ti-as multumi infinit

Adrian,
tu esti un fel de scamator al limbii romane, personal imi place cum jonglezi cu cuvintele. Alteori nu te inteleg, o neputinta a mea de care nici vorba sa ma mandresc. Dar nici nu ma caiesc. Impotriva bi-ologiei e greu de luptat cu armele la indemana.
Eu vreau doar sa-ti atrag atentia ca, in Canada, nu exista primavara. Aici opresti caldura din casa si pui comutatorul pe aer conditionat. Primavara ramane o amintire a anilor petrecuti ACASA.
Eu sunt sigur ca Dominique iubeste la fel de mult limba romana ca tine su ca mine. Si am sesizat progrese la ea. Nu-i tin partea pentru ca suntem concetateni. De fapt nu-i tin partea deloc. Intr-un fel, sunt de partea ta. Adriane.
Ceea ce nu inteleg e concentrare rafalelor tale asupra ei cand, slava Domnului, sunt destui aici pe care i-ai nimeri in plin.
Eu iti sugerez, nu sa faci economie la munitii, ci doar sa le distribui cat mai rational. Ca de gloantele tale au nevoie si altii. Nu mai tin minte, era o zicere, un glont in c..., un pas inainte. Parca.
Si ca sa-ti raspund la o interventie a ta, mai veche, cu care iti ramasesem dator, nu sunt retras de pe site. Doar textele mi-au fost retrase si doar temporar. Nu-i crede pe cei ce se retrag cu surle si trambite. N-au sa o faca. Iar daca totusi o fac, revin spasiti sau revin sub alte nume.
Cei ce se retrag cu adevarat nu spun nimic, nu avertizeaza. Odata te pomenesti ca nu mai sunt. Incepi sa le simti lipsa si sa le duci dorul.
Am sa-ti spun o gluma in incheiere pe care sunt sigur ca ai auzit-o si nici nu are legatura cu ce ti-am scris pana acum. Am sa ti-o spun dintr-o motivatie interioara.

Prietenul meu Ioji, aseara, mancat bine, baut bine, f... bine. Dimineata sculat mort.

Imi place epigrama cu ideea ei cu tot. Imi permit si o replica


Impartim aceleasi gusturi
La femei (vorbind de busturi)
Dar sunt bune si \"gatite\"
Insa, mai intai, \"prajite\"...

Emotiile tale se rasfrang si asupra noastra, domnule ANTOANE.
Eu iti urez multi ani inainte!
Eu sunt mai veci cu cateva luni aici, decat tine, dar nu mi-a trecut prin cap sa fac un bilant. Poate ca n-am sa-l fac niciodata.
Probabil, singurul bilant pe care mi-l voi face va fi atunci cand voi inchide ochii si voi spune: acum ma culc iar maine nu ma voi trezi. Si nici poimaine. Un moment la care toti vom ajunge si n-am sa ma sustrag tocmai eu. Ma sustrag eu de la multe altele si asa...
Mi-ar place sa spun ca am fost sau mai sunt si eu o rotita din agrenajul acesta, sau sa-l numesc fenomen? pentru ca e un fenomen.
N-am sa o spun din cauza unor \"mici\" pacate pe care le-am comis si, fara discutie, le voi mai comite, face parte din personalitatea mea.
Te-am remarcat, domnule Antoane, inca de la primele poeme, ai intrat in forta si ai adus un parfum al carui nume i l-ai si dat. Parfumul \"Anton\". Cu care m-am obisnuit si cu care s-a obisnuit pana si sotia mea.
\"Ce-a mai scris Anton?\" iata intrebarea.
\"Iar te parfumezi, nevasta?\"
Un neavizat ar putea crede ca ai invatat sa scrii aici, pe acest site. Ceea ce n-ar fi conform adevarului. Tu ai venit aici format si matur, ceea ce iti lipsea poate, era curajul. De-a te lua mai serios in seama. Ceea ce ai si facut, pana la urma, prin publicarea unui volum de versuri, pe care cu onoare il tin la vedere. Acest pas l-ai castigat, draga Antoane, si nu e putin.
Altii au castigat mai mult. Altii au venit aici doar cu talent dar fara \"practica\" sau hai sa spunem fara exercitiu. Eu am sa dau cateva nume, ca sunt mai badaran.
Bea3x, Aleksandar, Atman, Kopilotul, Melina, Degeaba! si lista continua.
Am avut si eu parte de castig, ca sa fiu sincer. N-o sa spun ce, n-o sa spun unde, doar ca l-am avut. Iar dincolo de castig, a fost exersarea limbii romane, care e tot un castig, poate chiar mai important. Peste ocean, exersarea limbii romane nu-ti e la indemana. Din foarte multe cauze. Evolutia cu atat mai putin. Iata de ce apreciez acest site, printre altele.
Draga Anton,
parcurgand randurile tale, am simtit caldura si afectiunea pe care le genereaza. Si ma simt marcat. Nu-mi lipseste sensibilitatea, asa cum mi se reproseaza de unii (sa dau nume?) , altceva imi lipseste, dar in ruptul capului n-am sa spun ce. \"In veci pururi\" spune o expresie ardeleneasca pe care am reintalnit-o curand la unul din colegii nostri de aici.
Hai ca am intins-o pana la ultima secunda si trebuie sa o sterg din loc.
As vrea sa revin, poate termin ceea ce aveam de spus.

M-a atins sensibilitatea acestei poezii.
Exprimare usor naiva, dar cat de sincera.

Azi am dormit cam mult, acesta e adevarul.
Am sa scriu comentariul meu \"la prima mana\" nu pentru ca nu-i dau dreptate lui Radu 100%, ci din motive mai personale.
Ceea ce scrie Radu mai sus mi se aplica si mie si as spune ceva din experienta mea personala.
In primul rand, in primii mei opt ani de \"cariera\" scriitoriceasca n-am produs nimic pentru placerea lecturii. Doar ciorne si rebuturi. Asta din \'81 pana in \'89. Incercam sa public, pe atunci nu era internet, citeam si la un cenaclu, din cand in cand, dar ma izbeam mereu de acelasi lucru. Textele mele erau slabe. Am fost luat peste picior de nenumarate ori, tavalit in noroi sau facut una cu pamantul.
De aruncat n-am aruncat nimic. Mai tarziu, \"rebuturile\" mele au fost, asa cum spune Radu, si mai sunt inca, sursa de inspiratie.
Au fost texte pe care le-am rescris si de zece ori, fara exagerare. Mi-a spus cineva, odata: \"ceea ce simt in prozele tale, e lejeritatea cu care scrii\". Iar eu m-am gandit, daca ai stii prin ce chinurile iadului trec pana sa para ca sunt scrise lejer...
Rescrierea unui text aduce intotdeauna rezultate. Am reprosat si eu multora de pe poezie.ro ca nu-si prelucreaza scrierile, ca le dau drumul la prima mana. Unii si le scriu direct in fereastra de \"trimite\".
Tot pentru a intari ceea ce a spus Radu, mi s-a intamplat si mie ca rescriind o povestire sau o poezie, sa ajung la o cu totul alta idee decat cea initiala. Mi s-a intamplat sa pornesc de la aceeasi ciorna si sa scriu trei povestiri complet deosebite intre ele. Inca mai pastrez ciorna aceea. Ca nu se stie.E mul mai usor sa incepi lucrul cand ai ceva in fata ta decat atunci cand e doar o coala alba.
Desigur, dupa ceva antrenament, nu mai ai nevoie sa rescrii un text de zece ori. Ca sa nu speriu pe nimeni. Dupa ce iti intrii in mana rezultatele vin mai repede, mai usor, insa tot nu putem trimite materialele asa, tot mai trebuie sa le lasam o vreme la limpezit (ca vinul) apoi sa le recitim si sa le curatim de scame. In primul rand ca un respect fata de tine , in al doilea rand respectul fata de cititor. Pentru ca cititorul e pretentios, de regula, si daca vii cu lucruri nefinisate te lasa balta in cele din urma. Nu te mai cauta, nu te mai citeste si, mai rau, iti pune si-o eticheta.
Sunt unii, aici pe site, care se grabesc sa scrie ceva orice, doar pentru a avea ce sa posteze, li se pare ca e musai sa apara zilnic cu ceva nou sau macar o data la doua zile, sau in cel mai rau caz, saptamanal. Din punctul meu de vedere, se inseala. Graba asta nu duce la valoare. Ci la non valoare. as putea da exemple, as putea arata cu degetul, ma abtin de data asta.
Altii se inseala si se autoamagesc, ca daca poezia lor a obtinut o steluta, sau mai multe, inseamna ca au scris ceva bun, valoros. Eu am sa le atrag atentia ca nu. Sunt multe poezii pe acest site care nu sunt marcate de stelute si mai bune, mult mai bune, ca unele din cele marcate.
Depinde si cine le marcheaza. Ca daca le marcheaza Mat sau Adina Ungur, Andia si mai sunt cativa, foarte putini, pe a caror judecata poti merge fara sa-ti asumi prea multe riscuri. Mie mi se pare, atentie, am scris \"mi se pare\" pot sa ca nu am dreptate, ca unii din cei carora li s-a acordat posibilitatea de a marca texte folosesc \"bidineaua\" pentru a manjii pereti intregi. Recomand mai multa atentie, mai mult \"selfrespect\" daca vreti, ca sa folosesc si eu o expresie neromaneasca, vad ca e la moda.
Eu ma bucur, personal, ca Radu a adus in discutie aceasta problema, cea a rescrierii unui text, foarte importanta, cred eu. Si, prin extensie, recomand si exercitiu de \"recitire\" indeosebi celor care marcheaza texte.
Observatile lui Radu merita citite, asa ca, de data asta, le voi marca si eu. Apoi cand e musai, e musai.

Uite asa se intampla. Am pus o steluta dar mi-a expirat timpul de logare. La retrimitere am uitat sa bifez degetul naravas. A doua oara am uitat sa ocup spatiul de la concluzie si nu mi-a fost aprobata intentia. sper ca la a treia incercare...

Azi am dormit cam mult, acesta e adevarul.
Am sa scriu comentariul meu \"la prima mana\" nu pentru ca nu-i dau dreptate lui Radu 100%, ci din motive mai personale.
Ceea ce scrie Radu mai sus mi se aplica si mie si as spune ceva din experienta mea personala.
In primul rand, in primii mei opt ani de \"cariera\" scriitoriceasca n-am produs nimic pentru placerea lecturii. Doar ciorne si rebuturi. Asta din \'81 pana in \'89. Incercam sa public, pe atunci nu era internet, citeam si la un cenaclu, din cand in cand, dar ma izbeam mereu de acelasi lucru. Textele mele erau slabe. Am fost luat peste picior de nenumarate ori, tavalit in noroi sau facut una cu pamantul.
De aruncat n-am aruncat nimic. Mai tarziu, \"rebuturile\" mele au fost, asa cum spune Radu, si mai sunt inca, sursa de inspiratie.
Au fost texte pe care le-am rescris si de zece ori, fara exagerare. Mi-a spus cineva, odata: \"ceea ce simt in prozele tale, e lejeritatea cu care scrii\". Iar eu m-am gandit, daca ai stii prin ce chinurile iadului trec pana sa para ca sunt scrise lejer...
Rescrierea unui text aduce intotdeauna rezultate. Am reprosat si eu multora de pe poezie.ro ca nu-si prelucreaza scrierile, ca le dau drumul la prima mana. Unii si le scriu direct in fereastra de \"trimite\".
Tot pentru a intari ceea ce a spus Radu, mi s-a intamplat si mie ca rescriind o povestire sau o poezie, sa ajung la o cu totul alta idee decat cea initiala. Mi s-a intamplat sa pornesc de la aceeasi ciorna si sa scriu trei povestiri complet deosebite intre ele. Inca mai pastrez ciorna aceea. Ca nu se stie.E mul mai usor sa incepi lucrul cand ai ceva in fata ta decat atunci cand e doar o coala alba.
Desigur, dupa ceva antrenament, nu mai ai nevoie sa rescrii un text de zece ori. Ca sa nu speriu pe nimeni. Dupa ce iti intrii in mana rezultatele vin mai repede, mai usor, insa tot nu putem trimite materialele asa, tot mai trebuie sa le lasam o vreme la limpezit (ca vinul) apoi sa le recitim si sa le curatim de scame. In primul rand ca un respect fata de tine , in al doilea rand respectul fata de cititor. Pentru ca cititorul e pretentios, de regula, si daca vii cu lucruri nefinisate te lasa balta in cele din urma. Nu te mai cauta, nu te mai citeste si, mai rau, iti pune si-o eticheta.
Sunt unii, aici pe site, care se grabesc sa scrie ceva orice, doar pentru a avea ce sa posteze, li se pare ca e musai sa apara zilnic cu ceva nou sau macar o data la doua zile, sau in cel mai rau caz, saptamanal. Din punctul meu de vedere, se inseala. Graba asta nu duce la valoare. Ci la non valoare. as putea da exemple, as putea arata cu degetul, ma abtin de data asta.
Altii se inseala si se autoamagesc, ca daca poezia lor a obtinut o steluta, sau mai multe, inseamna ca au scris ceva bun, valoros. Eu am sa le atrag atentia ca nu. Sunt multe poezii pe acest site care nu sunt marcate de stelute si mai bune, mult mai bune, ca unele din cele marcate.
Depinde si cine le marcheaza. Ca daca le marcheaza Mat sau Adina Ungur, Andia si mai sunt cativa, foarte putini, pe a caror judecata poti merge fara sa-ti asumi prea multe riscuri. Mie mi se pare, atentie, am scris \"mi se pare\" pot sa ca nu am dreptate, ca unii din cei carora li s-a acordat posibilitatea de a marca texte folosesc \"bidineaua\" pentru a manjii pereti intregi. Recomand mai multa atentie, mai mult \"selfrespect\" daca vreti, ca sa folosesc si eu o expresie neromaneasca, vad ca e la moda.
Eu ma bucur, personal, ca Radu a adus in discutie aceasta problema, cea a rescrierii unui text, foarte importanta, cred eu. Si, prin extensie, recomand si exercitiu de \"recitire\" indeosebi celor care marcheaza texte.
Observatile lui Radu merita citite, asa ca, de data asta, le voi marca si eu. Apoi cand e musai, e musai.