Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Articolecreative

Lectia #2

Scrie pentru tine !

5 min lectură·
Mediu
Am inceput cu lectia #1, si fiindca am vazut ca reactiile au fost foarte bune, iar numarul de vizionari s-a situat la nivelul unui editorial, am sa continui astazi cu lectia numarul doi.
O parte din concluziile pe care le-am tras in acest articol se datoreaza si colaborarii mele cu revista Penthouse, revista care publica, de aproape un an, un articol de o jumatate de pagina semnat de mine. Nu va repeziti sa cumparati revista, cel putin nu fiindca am publicat eu in ea, articolele scrise de mine vorbesc despre internet si despre mediile online.
Cu toate acestea, experienta castigata din aceasta colaborare m-a ajutat sa inteleg si sa analizez mecanismele acestei situatii.

Lectia #2:

Scrie pentru tine, nu te-ai nascut profesionist.



Printre noi sunt multi care au pretentia ca ei scriu doar pentru ei insisi insa atunci cand vine vorba de publicare, asteptarile fiecaruia sunt la nivelul unui scriitor de profesie; nimeni nu se gandeste ca e o diferenta intre a scrie profesional si a scrie pentru tine insuti.

Sa scrii pentru tine insuti inseamna sa scrii cand vrei tu si cum vrei tu. Nu ai un contract prestabilit pentru care trebuie sa scrii, chiar daca speri totusi sa gasesti un editor care sa iti publice materialul atunci cand termini. Sa scrii profesional inseamna sa ai un soi de contract sau de indatorire, indiferent ca e vorba de cartea pe care ai promis-o unui editor sau de un material cerut de altcineva ca articol pentru o revista. (Sau, cel putin, ti-ai dovedit ca poti scrie pentru vreo revista si alte publicatii de genul asta si planuiesti sa continui aceasta activitate). Exista un deadline si cu putin noroc si o recompensa pentru ceea ce produci. Ai niste asteptari motivate de a fi publicat. Aceste doua moduri de a scrie nu trebuie sa fie neaparat incompatibile, dar, datorita modului in care uni dintre noi le abordeaza, din pacate de multe ori cele doua chiar devin incompatibile.

Cand scrii pentru tine e normal sa ai preocupari diferite decat atunci cand scrii profesional. Cand scrii pentru tine poti sa alegi cum si ce vei scrie, cat de des te vei ocupa de asta si in ce maniera. Daca te simti inspirat sa scrii altceva decat ce planificasei initial poti sa o faci fara grija. Daca ti se pare ca te-ai blocat, poti sa pui materialul deoparte fara nici o grija. Cand scrii profesional trebuie sa te mentii in calendar, sa scrii ceea ce trebuie sa scrii, si sa treci la subiectul urmator atunci cand vine momentul sa o faci. Daca cineva te angajeaza sa scrii un articol-recenzie de o mie de cuvinte, nu poti sa oferi in loc un articol-fictiune de trei mii de cuvinte. In plus, daca vrei sa iti vinzi articolele unei reviste care plateste bine e clar ca trebuie sa nu ai nici o greseala de gramatica sau de exprimare. Si diferentele pot continua.

Ziceam ca poti alege sa scrii pentru tine si nu pentru a fi publicat. Totusi in privinta asta, Poezie.Ro e destul de ingaduitor, cel putin deocamdata. Poti privi poezie.ro ca pe o pepiniera. Daca iti place comparatia asta, poti sa si intelegi de ce uneori, anumite texte sunt starpite. Fiindca plantele frumoase, care fac flori in aceasta pepiniera, sunt uneori sufocate de buruieni. Atata vreme cat buruienile nu incurca pe nimeni, nimeni nu le taie. Daca fac flori, sau daca promit sa faca flori, s-ar putea chiar sa primeasca niste apa si niste soare. Chestie de strategie, a gradinarului si chiar si a buruienii. Si mai trebuie sa mai ai ceva in vedere: gradinarul e si el un om ca oricare altul, ii e mila si uneori nu starpeste buruienile, dar el traieste cu siguranta pentru placerea de a vedea florile crescand.

Poti alege sa scrii ce vrei tu, in stilul tau neingradit, dar trebuie sa fii constient ca piata ar putea sa nu aiba nevoie si sa nu doreasca rezultatele pe care le vei avea tu, \"in stilul tau\". Poti alege chiar sa ignori gramatica, tehnicile si un subiect concret. Dar daca faci asta, trebuie sa intelegi ca scrii pentru tine, nu pentru public, si ca sansele sa gasesti pe cineva care sa aprecieze sau chiar sa cumpere si sa publice ceea ce scrii tu sunt la fel de bune ca sansele de a castiga la loterie.
E ok sa scrii pentru tine. Dar trebuie sa separi si sa faci o diferenta clara intre imaginea romantica a scriitorului singuratic, de asteptarile si de rezultatele concrete pe care le optine profesionistul.

In final, trebuie chiar sa decizi tu daca scrii sau nu pentru publicare. In privinta asta, poezie.ro iti este iar de un mare ajutor. Daca ai un pic de spirit analitic, un dram de obiectivitate si capacitatea de a receptiona pozitiv criticile, ai sansa ca pe acest site sa experimentezi granita dintre a scrie pentru tine si a scrie profesional. Poti sa iti exersezi stilul si sa vezi care e cel mai bun compromis intre cele doua imagini: romanticul cu principii si profesionistul cu deadline-uri.

Nu mai pot decat sa iti sugerez sa profiti de site-ul asta ca sa evoluezi in directia pe care tu ti-ai ales-o. Si daca totul merge bine, o sa ne mai vedem la lectia urmatoare.
065955
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Articole
Cuvinte
875
Citire
5 min
Actualizat

Cum sa citezi

Radu Herinean. “Lectia #2.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radu-herinean/articol/40751/lectia-2

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

OBOlimpia Blăgoi
Cu aceasta Lectie, dovedesti ca esti EDITOR - SEF pe bune!
Ai evoluat si tu odata cu site-poetii! Se confirma ideea ta de \"Pepiniera\" si a Almei de \"International poezie.ro\"! Ura!
0
@marilena-mihaiMMMARILENA MIHAI
Bun venit,lectiei nr.2,le astept si pe
urmatoarele!
0
PCpopescu catalin
nu cred ca toti cei care scriu aici se asteapta sa publice carti, sa ajunga mari poeti sau ceva de genul asta...mai mult poate ca ceva \"experimental\"..sa afle o parere din partea celor mai avizati...
la cat mai multe lectii!
0
Rretras
Aceasta nu este o lectie, sau nu am inteles eu bine despre ce vorbea Radu initial. Rubrica este de tehnica literara ori aici ni se vorbeste de strategie.
Pana a ajunge sa te lupti cu contracte e o cale. Mai intai trebuie sa deprinzi arta, sau tehnica, scrisului. Ori eu nu vad prea multa lume pe aici care sa posede acest mestesug. Si atunci ma intreb, cui sau la cati, li se adreseaza lectia #2.
Radu colaboreaza cu o revista, dar articolele sale sunt tehnice, ori noi discutam aici de literatura.
Sa ajungi acolo, sa ti se ceara materiale de catre reviste specializate, sau edituri, trebuie sa escaladezi muntele. Trebuie sa ai rezultate, succes editorial, in orice caz, o recunoastere in domeniu.
Toti incep, sau au inceput ca amatori. Noi acolo suntem. Mai sus sau mai jos pe o anumita scara a valorii. Ceea ce ne intereseaza in momentul de fata nu este cum sa obtinem un contract, ci cum sa ajungem la sansa de a ni se oferi unul. Adica trebuie sa fim buni. Fie ca scriem poezie, proza, cronici literare, editoriale, eseu, etc.
Sfatul meu, si-mi amintesc ca si Nexus a mai spus-o, este sa bombardam publicatiile de profil si concursurile literare.
Despre profesionism in literatura e greu de vorbit in Romania. El exista, pe cale de extinctie. Banuiala mea e ca oferta e mult mai mare decat cererea. Sectorul cultura, la noi, nu beneficiaza de un buget substantial, as spune ca dimpotriva. Raman particularii. Insa editurile particulare procedeaza in felul urmator: publica traduceri pentru a scoate un profit iar autorii autohtoni n-au decat sa-si sustina singuri, material, aparitiile editoriale. Nici vorba de contracte.
Editorul meu e interesat sa-mi publice un volum, atat timp cat eu platesc toate costurile. Iar eu as investi intr-o astfel de intreprindere daca Romania ar avea o economie stabila si inflatia n-ar fi galopanta. Nu-ti poti permite un tiraj care, prin vanzare, sa-ti acopere cheltuielile si eventual sa-ti aduca un mic profit. In numai cateva luni de stat prin librarii, pretul unui volum nu mai reflecta pretul sau real si pierderile sunt inevitabile. Asa ca tirajele pe care ai curaj sa ti le sponsorizezi de unul singur se invart in jurul a catorva sute. Numai bun de oferit la prieteni si amici. Carora nici macar n-ai sa le ceri bani.
Sa ne spuna Anton cum a fost cu volumul sau de poezie.
Personal, as risca un tiraj mai mare. Dar situatia mea e ceva mai favorizata. In sensul ca as putea vinde parte din tiraj in Nord America unde dollarul e o moneda cat de cat stabila. 100, cu putin noroc, 200 de volume. Dar asta mi-ar acoperi cheltuielile pentru un tiraj de cel putin 1000.
Insfarsit, mi-am terminat timpul de raspuns. Azi a nins abundent in oras, tocmai cand liliacul meu inmugurise si era pe cale sa dea primele frunze.
0
@ioana-bogdanIBIoana Bogdan
Imi pare bine ca a fost deschis subiectul. Pentru ca se mai face lumina pentru multi dintre noi. A scrie are mai multe intelesuri in functie de scopul propus. Cel mai des pare a fi cel terapeutic. Scriu si ma simt mai bine. Un altul este ca scriu deoarece imi place s-o fac. E o pasiune, un dat, un har, imi plac cuvintele asa cum pictorului ii plac acuarelele. Imi place expresia, estetica, frumosul. Imi place arta, sunt artist. Nu vreau sa public o carte, sau poate ca vreau. Nu stiu inca pentru ca nu-mi cunosc inca valoarea.

Sau

Stiu sigur ca voi publica intrucat am un mesaj de transmis lumii, sunt misionar. Si de altfel, nici nu ma intereseaza cum o spun sau scriu, important este sa comunic. Scriu pentru ca vreau sa transmit, sa dezvalui un adevar.

Cred ca scriitorul unei publicatii de specialitate porneste de aici, de la coada: adevarul care trebuie spus. O revista de specialitate iti propune o rubrica sau un subiect. A te incadra intre tusele lui inseamna a stii sa comunici. A le depasi fara sa le incalci fraudulos, inseamna imaginatie, har, inseamna literatura. Inseamna de fapt, largirea granitelor, castig, imbogatire. Un scriitor in adevaratul sens le duce la bun sfarsit pe amandoua. Insa distinctia trebuie facuta: intre profesiune si amatorism.

Subiectul e nuantat, cum am spus un scriitor adevarat poate face orice. Asa cum in articolele de specialitate nu ai nevoie sa-ti sclipeasca penita. Pentru ca aici “a sti” conduce detasat fata de “a scrie”. Si invers, in beletristica ai libertatea de a sti cat mai putin, dar de a divaga la infinit prin mijlocirea cuvantului pe care il stapanesti atat de bine. Grija fata de limba trebuie insa sa fie o conditie pentru ambele orientari.

Din setul de lectii propuse de Radu reiese ca pe noi ne intereseaza sa canalizam, sa orientam. Multi dintre noi urmaresc usor o idée, altii o pierd pe traseu. Multi au consecventa, altii nu au deloc (eu sunt una dintre ei). Unii lucreaza cu termene, altii dimpotriva. E bine sa intelegem unde ne situam si unde inclina balanta. Intre adevar si estetica.

Pana la revelatia asta, ar mai fi sa aflam daca avem legatura cu cele doua orientari sau asternem cuvinte in limitele unei nevoi de relaxare, indiferent cum, in felul in care tinem un jurnal.

Sfaturile lui Nexus sau Costel sunt binevenite, atata vreme cat nu suntem straini de portile carora le cerem sa ni se deschida. Eu una ma mai gandesc. Trec printr-o criza de identitate, nu mai stiu daca am scris literatura vreodata, sau au fost niste cuvinte frumos ordonate in slujba unei idei. Vreau sa stiu daca ma asteapta un creion tocit sau o penita de aur. Sau, ghinion, un stilou de jucarie. Adica astept cuminte urmatoarele lectii.
0
XXxanthar xan
Nu a existat nici un scriitor cu adevarat mare care sa fi scris profesionist. Hemingway scria doar pentru ca se plictisea la peste cand nu iesea nimic. Dostoievski a scris primele carti cu adevarat bune in puscarie. Eminescu a vrut la un moment dat sa cumpere un lot de carti de la librarie si sa le-arunce pe foc.
A scrie pentru tipar inseamna a scrie lucruri goale. A scrie pentru tipar inseamna a fabrica best-selleruri pe banda. Inseamna carti de 5 lei pe taraba la Romana.
Nu exista scriitor profesionist. Nu a existat niciodata si nu va exista. Important in a scrie e sa crezi in ce scrii, si sa pui foarte mult suflet in ceea ce scrii. Literatura NU scrii cu deadline-uri si cu angajamente la editor. Literatura probabil ca NU scrii constient ca scrii literatura. Literatura scrii doar daca pui o cantitate imensa de talent, de creier, de chin si de bucurie. Literatura scrii doar daca ceea ce pui pe hartie ESTI tu, te reprezinta pe tine 100%, e o bucata din tine. Poti scrie mai bine doar daca esti mai bun. Nu poti scrie bine urmand un algoritm, oricat de complex ar fi el.
0