coautori:andro
calllin
mae
Ne privea cerul,
Când iubeam acelși simplu dor
Cu ochi încercănați de timpul nor
Priveam și noi supuși acestei treceri
Simțeam fugind de noi această
în gândurile tale să arunc
singurătatea-mi într-un colț de uitare...
pe tâmple s-ascund câteva vise bizare
s-alunece simplu peste visele tale...
în ochi să-ți desenez un mic
sunt suparat pe viata...nu mai astept si nu mai vreau nimic
din toate cele ce exista, le vreau pe cele ce nu sunt
acum si-n veci doresc eternul absolut ce nu exista
macar o clipa de-as putea
iluzia unui vis nebun..demult pierdut..
revine acum in pacea mea tacuta
si toti cei care in trecut
greseam numindu-i \"oameni\"
ma striga din a timpului uitare..
cu fete reci,cu ochii in care
picaturi si lacrimi ude
c-um zimbet amar pe fata mea trec
ma saruta cu-ale lui crengi un copac
eu ii raspund cu-aceeasi uitare mereu
si vintul imi mingie mintea
un nor tacut ma-ntreaba: ce
strain fata de toti si toate..
nevrind a te cunoaste insuti...
traind pentru a trai..
visind la imposibilul etern...
un calator tacut pe drumul vietii....
nu spui nimic..nu faci nimic...
esti
