RCronologie
Felicitări! abia aștept să ne vedem din nou și să primesc din mâna autoarei cuvintele promise pe prima pagină. să ne vedem cu bine!
Pe textul:
„Lansare de carte, Adriana Lisandru" de Adrian Munteanu
Recomandat0 suflu
Context:)) Da, e o dragoste foarte pământeană aici, sau o nedragoste nepământeană, nu știu. Mi-a plăcut, e original, e direct, puternic, asumat. Și ultimele două strofe sunt, prin schimbarea pe care o aduc, foarte la locul lor. îmi place că acolo discursul își păstrează specificitatea, e în continuare cum ziceam mai sus, dar vine și cu ceva nou. Felicitări!
Mă bucur să te citesc din nou, Alex.
Mă bucur să te citesc din nou, Alex.
Pe textul:
„e foarte greu să-ți vorbesc despre " de Alexandru Gheție
0 suflu
ContextMă întreb de ce ați insistat să faceți treburile să rimeze în textul acesta, pentru că nu o fac deloc. Cred că ideea, lucrată mai mult, lăsată mai liberă, poate fi valorificată mult mai bine. Sunt o grămadă de construcții cam facile, clișee, dar din nou zic: e o idee care merită valorificată.
Pe textul:
„primăvara întârzia să apară" de Constantin Drugas
0 suflu
Contextvai, am greșit. am scris primele două strofe și voiam să scriu primele două versuri. :))Îmi cer scuze. Strofa a doua îmi place și ea, mai ales spre final când spune frumos despre acel ricoșeu și despre durere.
Și primele două versuri nu îmi plac pentru că îmi pare un mare clișeu, sau pentru că e evident că e așa..:)
Și primele două versuri nu îmi plac pentru că îmi pare un mare clișeu, sau pentru că e evident că e așa..:)
Pe textul:
„m-ai întrebat" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextprimele două strofe nu îmi plac, sincer... nu știu de ce. Apoi textul e fdestul de fain, spune câte ceva și cred că o face bine. Am decis, totuși, să las acest comentariu, pentru că finalul mi se pare foarte reușit. Cred că acolo se e punctul de greutate. Și acel într-o zi și acea moarte îmi spun că așa e și în viață în poemul acesta. În viață, centrul de greutate e în moarte. Oare am înțeles bine?
Pe textul:
„m-ai întrebat" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextprimele trei strofe îmi plac, reușesc să rezonez cu ele, apoi nu știu ce se întâmplă, dar nu reușesc să mai (re)fac conexiunile ca la început. e o poezie care merită citită și recitită.
Pe textul:
„presimțire" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextO idee extraordinară, apoi: îmi place cum sunt gestionate detaliile
(\"formau o burtă sub greutatea tălpilor zdrelite
de care picăturile de sânge atârnau ca niște mere\" - cel mai bun exemplu). Îmi place versul cu bătrânii pe gheață, deși îmi pare că spune prea mult, indiciul face lucrurile prea evidente. Dar poate asta și trebuie. Apoi îmi place foarte mult finalul, pentru că e ca un pumn în față, după ce tot poemul a fost o atingere ușoară, continuă, o mângâiere, nu știu.
Felicitări!
(\"formau o burtă sub greutatea tălpilor zdrelite
de care picăturile de sânge atârnau ca niște mere\" - cel mai bun exemplu). Îmi place versul cu bătrânii pe gheață, deși îmi pare că spune prea mult, indiciul face lucrurile prea evidente. Dar poate asta și trebuie. Apoi îmi place foarte mult finalul, pentru că e ca un pumn în față, după ce tot poemul a fost o atingere ușoară, continuă, o mângâiere, nu știu.
Felicitări!
Pe textul:
„drum bun domnule nimeni" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextFelicitări! Iată că găsim și în acest număr nume foarte interesante! Să fie într-un ceas bun. Sper că și de acum Algoritm Literar va crește frumos.
Pe textul:
„Algoritm literar. Nr. 3" de Ioan Barb
0 suflu
ContextFețele lor îmi spun mai degrabă \"heeei, alea nu sunt acadele!\". Întotdeauna am apreciat copiii ca ei, pentru bucuria de a merge la școală, de a învăța cu orice ocazie. Pentru că pînă la urmă e tot ce au.
Într-adevăr, e o fotografie la care privești cu un ochi care râde și cu altul care plânge, ca să folosesc un clișeu...
Mi-a plăcut.
Într-adevăr, e o fotografie la care privești cu un ochi care râde și cu altul care plânge, ca să folosesc un clișeu...
Mi-a plăcut.
Pe textul:
„Copiii din Pwani Mchangani " de Cristina Rusu
0 suflu
ContextAm citit textul, am citit și comentariile și sunt de acord. Văd textul de mai sus mai degrabă ca pe un exercițiu. Și nu e rău, dacă nu uităm că Agonia e un atelier literar. Cât de reușit e acest exercițiu, rămîne de văzut. Sper ca și autorul să fie de acord că mai sus e un exercițiu, altfel nu e prea bine...:)Așa cred.
Pe textul:
„cu mâinile prin apă" de Petru Teodor
0 suflu
Contextcred că e mai bine acum se mai poate lucra, dar e altfel. Aș urma satul de mai sus și aș face ceva cu majusculele, pentru că așa nu duc în nicio direcție. Cât despre ce s-a spus despre poem și poezie...cred că ar trebui să fim mai atenți, într-adevăr. Știu că e valabil și pentru mine, uneori..:)
Pe textul:
„Casa părăsită" de Madalin Ciortea
0 suflu
ContextE posibil să fie așa. Nu știu. Și eu sunt unul dintre cei care folosește termenul destul de des și nu prea gândește ce spune, recunosc. Nu știu care e explicația, dar poate-poate vine de la \"I am writing a poem\", \"scriu un poem\". E o posibilă explicație. Și nu mai zic. Mă opresc și mă gândesc.
Pe textul:
„Casa părăsită" de Madalin Ciortea
0 suflu
Contexttermenul acesta de poem s-a dus departe de ce înseamnă de fapt, e adevărat. dar există și poeme foarte scurte, nu mădălina? adică un discurs poetic care comprimă și esențializează foarte mult poate fi la fel de poem ca un... poem :)) Aici nu e cazul, sunt și eu de acord. Oricum, a apucat-o pe o direcție ciudată acest termen.
Cât despre majuscule, sunt de acord cu Mădălina. Poate că e o marcă personală, dar e ciudat cumva.
Mai voiam să zic că acum se poate vorbi despre o poezie în cazul de față, să zicem. Mai are ceva consistență acum.
Cât despre majuscule, sunt de acord cu Mădălina. Poate că e o marcă personală, dar e ciudat cumva.
Mai voiam să zic că acum se poate vorbi despre o poezie în cazul de față, să zicem. Mai are ceva consistență acum.
Pe textul:
„Casa părăsită" de Madalin Ciortea
0 suflu
Contextda, ce po să spun. finalul e foarte, foarte bun. Încep cu el, pentru că acolo se întâmplă ceva și rămâne în memorie. Cât despre prima strofă, cred că strigăte și șoapte și poi să strigăm și să urlăm e un pic prea mul. poate mi se pare. știu că și eu fac lucrurile astea de multe ori, dar acum, citind detașat, parcă nu îmi place :)).
un poem fain.
un poem fain.
Pe textul:
„așteptându-l pe fram" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contexteu văd aici trei feluri de a spune ceva, frumoase de altfel, dar atât. oare nu ar merita mai multă atenție, nu ar emrit cumva legate, măcar firav? Pentru că dacă s-ar spune cu mul mai mult, și-ar pierde din tărie. Mă gândesc, zic.
Pe textul:
„Casa părăsită" de Madalin Ciortea
0 suflu
ContextE un proiect minunat! Felicitări Mariei Dobrescu pntru toate lucrurile minunate pe care le face pemtru Câmpina, orașul cu cele mai mult zile cu soare din an și pentru elevii ei. Felicitări Florian Silișteanu și Emeric Imre pntru o inițiativă grozavă. Folkul și poezia trebuie să se întâlnească în continuare! Sper că îi voi vedea pe cei patru, cum spune mai sus poetul, la Cluj.
Pe textul:
„Un poet și o chitară" de Radu Herinean
Recomandat0 suflu
Contextpentru mulți (sau pentru cei mai mulți) \"oameni mari\" este aproape imposibil să spună \"te iubesc\". Aveți dreptate. Și Adelina are dreptate. Pe mine mă uimesc teribil copiii de genul acesta, care explică niște concepte atât de simplu și atât de adevărat. Dacă Tincuta Horonceanu spune că va ajunge să facă psihologie, eu cred că va scrie poezie.
Mi-a făcut plăcere să citesc această notă foarte interesantă.
Mi-a făcut plăcere să citesc această notă foarte interesantă.
Pe textul:
„Copiii de astăzi – părinții de mâine" de Vali Slavu
Recomandat0 suflu
Contextmie îmi place mult prima strofă și liantul interior dintre ea și cea de-a doua. Mai departe mi se pare prea diluat, prea xplicit. sigur, e doar o părere. DA cred că ideea ar merita lucrată mai mult.
Pe textul:
„clapele au voie să cânte la pian acolo?" de Petraru Ionut
0 suflu
ContextSunt două imagini cu care nu mă împac citind și recitind poemul. Prima ar fi cea cu \"cămașa subțire de apă\". mi se pare redundantă în contextul în care vine. A doua, cea din final, părul omului bătrân, care mi se pare prea explicativă în raport cu nivelul liric puternic pe care îl regăsesc în special în strofele 2 și 3. Poate o fi de vină construcția, poate nu sunt prea bine nimerite cuvintele în cazul aceteia, nu știu. titlul mi se pare oarte bun, sau mă rog, versul respectiv mi se pare foarte bun în contextul întregului.
Mi-a plăcut, una peste alta.
Raul
Mi-a plăcut, una peste alta.
Raul
Pe textul:
„iubirile pe care nu le atinge moartea au ceva trist" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextÎmi place foarte mult detașarea asta de sine din ultima strofă precum și ideea că prezentul se vindecă, pentru că prezentul va fi trecut la un moment dat (așa am înțeles eu). titlul mi se pare foarte, foarte bun.
Pe textul:
„prezentului meu de azi: ce dor îmi va fi de tine" de ștefan ciobanu
0 suflu
Context