Domnișoară, de-ai lipsi
Domnișoară, de-ai lipsi, Oare pentru ce-aș trăi? M-aș trezi un hoinar pe pământ, Nici cu-avânt și nici înfrânt- Ieri și mâine-n astă zi. Ștearsă urma ta de-ar fi, O iubire-aș născoci: Aș
Dincolo de umbre
Pe o rază de la soare Eu îmi las privirea-n zbor, Nevăzută, să coboare, Toată, -n lumea umbrelor... Roua e de mult lăsată Unei alte dimineți... Pare-mi-se ca deodată Ani se-ntorc și-atâtea
Clipe fară tine
Și cum nu ești lângă mine, Lasă-mă să mă topesc Într-un strop când ploaia vine, Ca să-ți spun că te iubesc. Și s-alunec peste pleoape, Pe obrajii tăi cei dulci, Iar sărutul să
Clipe de iubire
Surâsul dulce-al unei flori, Ce tremură-n petale, Mi-e sufletul de-atâtea ori, Robit privirii tale. E gândul de copil hoinar, Când îmi zâmbești șăgalnic, Și-n ochii tăi lucind apar Chemări
Între stele
Din ochii cei deschiși spre mine Izvor duios din zări răzbate, Nestinse raze de lumine Se-aștern vioaie peste toate. Un roi de aripi crește-n zare- Furiș, căci primăvara zboară- Luntrașe
Fior
Din tainici ochii tăi zburând Un strop de strălucire, Lumina lui o port în gând, Cu dor de-a ta privire. Ecoul glasului tău suav, Izvorul dulcei șoapte, Al buzelor sărut firav Nestinse-mi
Un dor
Din umbra clipelor pustii Iubesc în ochi o rază, Naive doruri de copii Se nasc de este trează. Un strop din ea mi-alungă iar Fiorul din tăcere... La glasul lui sfios tresar, El însă tainic
Ritmuri vieneze
Când zarea într-un ceas tăcut Primește-al soarelui sărut, Atunci spre tine gânduri curg De dor purtate în amurg. În taină razele dispar, Bălaie plete-n loc răsar, Cu ochi-senine bolți
Unei Domnișoare
M-am născut s-aștept acea Rază de la soare, Sufletului meu să-i dea Strop de alinare. Și-amăgit sunt mai mereu Dându-i ei crezare... Cum apare-n drumul meu, Tot așa dispare. Și se-adună
Timpul și Iubirea
Captiv în calea-i făr\' sfârșit, Ce lui i-a fost sortită, Voiește, făr’ a fi simțit, Ca spațiul să-l înghită. * Era un înger zvăpăiat, Cu părul lung, albastru, De nimenea
Prietenie cu ... o floare
Asupra ei dulce ți-apleci Duios gândul din privire, Renaști când sufletu’ ți-neci, Iară, -n cruda ei iubire. Ascunsă sub petale verzi N-o scaldă razele de soare, Abia când floare-i și o
Fulg de nea
Lăsând în urm\' albastre zări, Altar Polara Rază, Mănunchi de bolți, odată mări, Un fulg de nea-l brăzdează. Lunecând în puf de stele, Þintei Duhului urmaș, Iarna-i țese-acum mărgele Albe,
Fulgi de nea
Din zările albastre Albi fulgi de nea coboare, Ca aripile noastre Să-nceapă iar să zboare!
La țărmul mării
Când umbra nopții se așterne Un tainic dor te-aduce-n gând; Din raze dulci ce luna-și cerne Răsare chipu-ți surâzând. Adesea raza ei măiastră Grăbește sufletu-mi vrăjit Spre țărmul plin cu
Cu tine
Când umbra nopții se așterne, Un tainic dor te-aduce-n gând, Din raze dulci ce luna-și cerne Răsare chipu-ți surâzând. Asupra-mi vraja se revarsă, Gingașii ochi din depărtări Sădesc în inima
Cu tine
Când umbra nopții se așterne, Un tainic dor te-aduce-n gând, Din raze dulci ce luna-și cerne Răsare chipu-ți surâzând. Vrăjită inima te cheamă Să fim alături iar noi doi... Privirea-ți suavă
Cu tine
Când umbra nopții se așterne, Un tainic dor te-aduce-n gând, Din raze dulci ce luna-și cerne Răsare chipu-ți surâzând. Asupra-mi vraja ta se lasă, Gingașii ochi ce nasc scântei Etern te fac
Dorință
Ca un surâs gingaș de floare, Rămas ascuns după petale, Iubind o rază-n depărtare, Sfios dorind s-o vadă-n cale, Tresar când dulce mă privești, Iar tot ce-ți spun sunt vorbe seci... Nu știu
Îngeraș
Ochii, zâmbetul, privirea Chipul tău înseninează, Flori și aștri strălucirea Ofrandă le-o-ngenuchează. Ochii, ca doi stropi de rouă, Dragi cum alți nu-mi sunt pe lume, Sunt izvoare pure,
Pe lac
Pe când raze printre ramuri La mal soarele-și descalță Și se-ascunde după valuri, Iară luna viu se \'nalță, În amurgul ce se țese Pe-ale lacului imagini Se-aud glasuri tot mai dese De
Fără tine
Trist e soarele-n amurg Cu pletele-i rămurele, Printre vârfuri ape curg, Plânge salcia cu ele. Stând ascuns la umbra ei Las privirea-n jos plecată, De sub pleoape ochii grei Vars-o lacrimă
O taină
De-ar fi sufletu-mi o floare, Aș culege-o pentru tine Dintre razele de soare, Unde dorul nu mai vine... Iară-n locu-i, de-i iubită, Va să crească altă floare, Ce-o să-mi spună fericită: \"Te
O clipă iar copil
Sa râdem singuri,ingânați De șopotul de valuri... De-a stelelor rază scăldați, Copiii de pe maluri.
Urare ei
Ca un zambet ce hraneste O privire-ndragostita, Iara dorul se-adanceste \'n-a lor clipa atipita, S-ai o viata fericita, Cu-mpliniri, plina de soare, Sa iubesti, sa fii iubita Cum e clipa ce
