La țărmul mării

Când umbra nopții se așterne

Un tainic dor te-aduce-n gând;

Din raze dulci ce luna-și cerne

Răsare chipu-ți surâzând.

Adesea raza ei măiastră

Grăbește sufletu-mi vrăjit

Spre țărmul plin cu urma noastră,

Care de-abia a ațipit.

Un vânt ușor chipu-ți destramă,

Mărunte valuri cresc gemând,

Pe brațul mării ce-l întoarnă

E chipul tău pe țărm urcând.

Izvor c-o lacrimă de sânge

Mănunchi de zori udat despică,

Iar sufletul de dor imi plânge

Hrănit de-o sărutare mică.

A noastră dulce sărutare

E dusă-n zbor de-un pescăruș...

Luna revarsa iar din zare

Alai de raze jucauș.

Comentarii (1)