Ochii mamei
sunt ca florile
care se deschid dimineața
Albe
ca dintr-un somn de îngeri.
Ochii mamei
sunt ca lacrimile
străvezi
în care curcubee aurite
se-ntind alene
asemeni punților
peste
Dincolo de oglinzi sunt măști,
sub măști sunt chipuri
și peste chipuri curge lut cleios.
Nu vă îngrijorați!
Toate se amestecă în timp
cu universul grandios.
Vremea trece
ca o hoardă pustiitoare
lăsând în urmă
amintiri,doruri, speranțe neîmplinite...
De ce nu vii sa ma îmbrțișezi iubite
acum,
când inima mea ca o floare
tremură speriată de
Mi-am golit tolba cu amintiri
într-o gaură de șarpe
m-am așezat pe vine sub coroana unui gorun
am aprins focul din vreascuri uscate
și am pus la fiert în ceaun
visele mele murdărite de
Scânteietoare nestemate
de veșnicie încrustate
pe cununi de stele
își ascund tainele
în oceanele văzduhului
netulburate
de cutezanța privirilor mele.
Fluturi de lumină
sub arcade de
Sufletul meu țintuit de vise precum o jertfă lipsită de apărare
freamătă ca frunza bătută toamna de vânt,
arșița dorului îmi pustiește gândurile cuprinse de disperare
iar îndoiala îmi adâncește
Fiecare drum își are visul lui;
mergi pe el până când și visul ostenit
se prăbușește alături de tine în țărâna timpului,
fie că este sau nu împlinit.
Frumoase, îndrăznețe, tulburătoare,
visele
Șarpele, reptilă spurcată
mușcă o dată
și viața-nălucă distorsionată
se pierde în noaptea amintirilor...
Vorba-podoabă și blestem
mușcă de mii de ori
fără să ucidă,
dar rana făcută de
Uneori, îmi este rușine
de gândurile mele ascunse, nebunești,
alteori, îmi spun că mi se cuvine
chiar dacă atunci, tu nu mă dorești.
Hormonii nu țin cont de rațiune,
curg nestăviliți cu
Fiecare muritor
în suflet poartă
o nevăzută cruce
dată
de cel căruia i se închină
și dă tuturor
o meritată soartă;
cu ea venim în această lume
înveșmântați în lumină,
pe ea ne este
Mă mir și mă minunez
de fiecare clipă trăită,
de lumina ce cade din ceruri
ca o mantie vrăjită
peste toată suflarea,
cu dragoste, de Creator zidită.
Mă mir și mă minunez
de splendoarea din
De-ai ști ce dor îmi era de tine,
de zilele când te strângeam în brațe
printre tufișurile presărate pe coline
lăsând spinii, nepăsători, hainele să ni le agațe.
Îți mai aduci aminte? ne
Zilnic,
fără milă sau căință,
ne împovărăm unul pe altul
cu suferință;
o așezăm pe sufletul celuilalt,
așa cum așezăm sacul plin,
la moară,
pe umeri gârboviți de arșiță și apsare
și
Cand te-am zărit pentru prima dată
stăteai îngenunchiată și te rugai lîngă altar,
te învăluia o lumină caldă, înmiresmată
cu iz de tămâie și divin nectar.
Te urmăream cu o nostalgică
Când doi oameni se despart, ori unul plânge iar celălalt se bucură, ori amândoi se simt eliberați ca dintr-o chingă. În definitiv, ce ne unește și ce de desparte? Dorințele personale, doar
Fiecare dintre noi este un neobosit călător
care își duce singur cufărul dăruit de soartă;
îndemnați de dorință, călăuziți de dor,
fără să avem rezervă de merinde și hartă,
biciuiți de timpul –
Ești întruchiparea dorinței mele ascunsă
în sufletul robit de dor,
ești taina ce nu poate fi pătrunsă
de orice gând de muritor.
Aș fi ipocrit să nu recunosc în sinea mea
că mă frământă dorința
Troiene de dorințe și amintiri
pe câmpuri brăzdate de vise
ca neaua se topesc
căci hoardele de năluciri
sub copitele lor cu potcoave de foc
fără milă ard și strivesc
dorurile mele întinse
pe
Sunt zile în care doar ploaia îmi bate în geam
în timp ce gândul meu cutreieră aiurea,
în lumea impresiilor și al amintirilor
ce și-au înfipt rădăcinile adânc în sufletul meu;
mă simt pironit în
M-am întrebat în gând de multe ori
cum arată și ce te atrage la bărbatul
care te ține în brațe până în zori,
împărțind cu el atât răsfățul cât și păcatul
ce ne umple tuturor sufletele cu
Am trimis la tine rugămintea inimii mele
să te îmbrățișeze în taină,
însă aceasta a fost spulberată
de viscolul pornit în sufletul tău.
Am trimis dorurile mele,
flăcări vii,
să te întâmpine
Îngerul morții ieșise în zori la secerat,
avea unealta înroșită de sânge
și călărea un cal negru, înaripat,
fără să-i pese
de cel care cade sub lama tăioasă și plânge
că viatăța lui pe
Amăgirile fac tumbe
în fața ochilor mei
asemeni unor clovni versați,
iar ispitele frumoase
trimise de plictisiții zei
mă împresoară agresive
ca niste hoți mascați.
Sufletul meu este