Poezie
arta dialogului
peripatetică mică și naivă
1 min lectură·
Mediu
Socrate se preumbla agale
cu un discipol tinerel lîngă pulpana tunicii
și ucenicul se ruga de el
învață-mă magistre să fiu fluent
să scot pe gură panglici de retorică
să fiu deștept treaz și consecvent
satistit de rugămințile lui
moș Socrate dădu din umeri
și-l puse să scrie lapidar pe o tăbliță
numele celei mai minunate făpturi pe care a întîlnit-o
discipolul chiui vesel și mîzgăli un cuvînt: Femeia
și-n clipa următoare
jap! Socrate-l plesni cu o nuielușă peste degete
scrie strigă el înfuriat
ceea ce ți s-a întîmplat mai de mirare în viață
ucenicul scrise cu încăpățînare aceeași vorbă: Femeia
și iar îl croi Socrate cu bățul peste fervoare
și-a treia încercare îi zise
numește cel mai neghiob lucru pe care l-ai pătimit
și scolarul scrise iar fără preget: Femeia
rămase Socrate cu ciomagul în aer
Vezi măi Platone zise el
că pînă la urmă dialogăm
acu\' marș acasă și te culcă
mîine o luăm de la capăt
012.369
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- rechesan gheorghe
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 159
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
rechesan gheorghe. “arta dialogului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rechesan-gheorghe/poezie/13925663/arta-dialoguluiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Materialismul e bun si versul tau e OK dar nu uita femeia te ridica...