Poezie devenita S.F.

Un mormânt săpat adânc în prăpastiile sinelui se deschide și din el un zombi iese îi creez înfățișarea din pasta umbrei mele și îl trimit în lume cu cartea eșecului lipită pe gură să împartă deznădejdea. În mormântul rămas gol îmi îngrop obsesiile și temerile din amestecul lor crește un demon care bate în poarta închisă a sinelui cerând eliberarea deschid poarta gândurilor și este absorbit de vâltoarea unei sinapse urcă pe spirala spiritului și pătrunde-n transcendent conduce o revoltă a îngerilor negri este înfrânt de Dumnezeu și trimis în iadul uman se întâlnește cu zombiul devenit apostol convertind oamenii la religia poeziei ca o ficțiune a simbolurilor strânse în catehism îl roagă să devină înger iar mortul-viu cu fața mea îi creează aripi din două versuri . Îmi chem telepatic entitățile-napoi ele vor un spațiu lăuntric independent alături de suflet și sine le satisfac cererile și într-un singur corp devenim trei spațiul lăuntric al corpului este împărțit în trei regate : eu guvernând regatul gândurilor zombiul guvernând regatul sinelui și demonul guvernând regatul sufletului.