As putea ucide ingeri
Sa se rezoarba veninul
Cu gust de fagure
Din apusurile mele cotidiene.
Doar ca ploua prea rosu
cand gonita de isteria pasarilor calatoare
alerg pe o scara rulanta.
Nimeni
Ma uit cu jind,
la cei ce au sarutul in privire...
Sarutul meu s-a spulberat
pe buzele iadului!
Sufletul s-a aruncat in gol
...golul e invadat de nebunie
si departare...
In departarea
Cerul devenise verde
De cand cocheta padure
Isi oglindea mandra smaraldul in sticla sa.
Norii erau acum patati
De la pudra din cristale de stele
Pe care si-o aplica atat de des pe fata clara
O
Idei fixe, ganduri albe sau negre
Toate in siruri limpezi
Pe linii trasate
Claritate, luminozitate
Canale ale materiei cenusii integre
Nu ai ce sa prevezi...
Minte perfectionista in lume
Iata cum ploua din nou cu durere
pe mormantul din sufletul pamantului!
Picurii reci de piatra
se lovesc de sticla criptei,
ce e Universul.
Unde sa m-ascund?!
Cand ploaia aceasta milenara ma
Ai plecat...
Venind, te vad
Dar nu esti tu...
Cine a luat lumina
Din ochii ingerilor,
Sa dea foc pesterii
Cu lilieci morti...
De cand ai intrat
Ultima data,
Pana in vara tarzie!
Iti moare
Te joci in parul meu
cu privirile pierdute...
Gandul a evadat in cenusa florilor de plastic
miroase a negru!
\"Te iubesc\"
asa absent,
asa gol,
asa alb...
Astenie
Arde pana corbului
pe cerul purpuriu.
Un pumn i-a strivit
visul de primavara!
Geme o fecioara....
Miros de crematoriu
Clepsidra,
Nisipul’
Vantul,
O fecioara....
A inmugurit
O noapte alba,
o iubire stinghera
si mii de cutite...
Curge sange fierbinte pe zapada virgina,
iar in urme
se joaca stelute dureroase
care precar iti sterg trecutul.
Ai plecat din iarna
A murit umbra visului
...si el a inundat noaptea
cu sicrie!
Castanul s-a infruptat
din lascivitatea unei clipe.
Imbratisati in ploaia solara,
Cimitirul...
Pierzanie sau reconstituire?
Betia
IC