Poezie
* * *
1 min lectură·
Mediu
Astenie
Arde pana corbului
pe cerul purpuriu.
Un pumn i-a strivit
visul de primavara!
Geme o fecioara....
Miros de crematoriu
Clepsidra,
Nisipul’
Vantul,
O fecioara....
A inmugurit Iadul
proaspat si verde.
S-au uscat mii de lacrimi...
In cuptorul cu pene arse
Suflete bezmetice
cautand ingerii!
Dar cimitirul s-a umplut
de corbi!
...infometati de primavara...
012.674
0
Pana corbului/ iarba fiarelor/ primavara deschide visul/ mortii sar din morminte, veseli si parfumati...
De ce imi aminteste poezia ta de obiceiul dacilor de a plange ca mai apoi sa rada?
Revin.