Dorinta infinita

O neputință de a te rescrie din cuvinte sublimate-n artă

Virusează ideea infinită parazitând rațiunea prin concept bolnav,

Creează găuri negre de antivoință ce absorb materia condensată într-un eu firav,

Ochii eșecului eliberează lumina neagră ce sudează a țelurilor poartă.

O idee infinită se strecoară la rădăcina spiritului,

Fecundează cu nemărginire visele ascunse-n umbră de sinapse,

Își trimite puii spre entitatea suflet să predice ideea-soră a meritului

Și își flagelează hibrizii – monștri de obsesive idei pigmei – să aștearnă eroticul în coapse.

O dorință de sfârșit pentru a cunoaște un nou început,

Cu tainele flagelând cunoașterea prin redescoperirea sinelui în liric,

Transformă platitudinea de a te mișca în cercul logicii existențiale într-o înălțime ce vânează zborul spre absolut,

Dorința-și strigă ideea infinită să proiecteze peste umbrele rutinei imaginea unui plai idilic.