Poezie

Timp invers

1 min lectură·17 noiembrie 2004

Mediu

Un obuz îmi explodă în creier

Și-n craterul făcut îmi descoperi eul liric

Sărind printre sinapse cu picioare de greier,

O idee i-a dat voce umană să cânte fals idilic.

Un foton rătăcit se opri pe iris,

Creă un lac de lumină care-mi schimbă culoarea

Ochiului stâng- ou spart sub penele unui ibis

Din care ieși un pui orb ciugulind umoarea.

Un stejar înalt cât o idee înnobilatoare

S-a rupt tăiat de-un gând negativ

Și-a căzut pe umărul unui principiu de concepte înnoitoare

Secționând o mână-axiomă, cu sângele curgând în templul nativ.

Vântul a smuls un atom dintr-o femeie

Și l-a suflat prin porii minții prin sânge în inima ateie,

Creând în atriu o sensibilă monadă naiadă și in ventricul spații de iubire elizee

Întinse peste suflet în empireu de orhidee.

O secundă a evadat din timp și s-a întors spre trecut,

S-a înmulțit sub piele și a creat un timp invers,

Întineream în loc să-mbătrânesc, înspre ideea de zeu născut,

Și am ajuns în timpul 0, o moleculă de gândire dizolvată în vers.

002.033

razvan rachieriu. “Timp invers.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/poezie/94700/timp-invers

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.