Gand furnica

Printre ierburile de pe piele se plimbă-

Ca o escaladare a unui munte de oase

Acoperit de zăpezi linse de limbă

De avalanșe, când muntele se mișcă cu scrâșnet de oase roase-

O furnică. . . este gândul meu cel pueril-

Dezgustat de frații săi mai mari ce se vor entități-nume

Independente de tatăl creator sub bolta ideilor dansând în cadril-

Evadat din minte, coborând pe un fir de păr pe canionul unui braț spre noua lume.

Ajunge pe o foaie și este cât pe ce să fie înțepat

De vârful unui pix ce-și lasă sângele albastru,

Este suflat de norul de fum eliberat de gura cu limba pe care dinții stau ca pe-un pat

Pe o carpetă . . . și este călcat în picioare, înmormântat în al tălpii castru.