Poezie
Irizatii pe neant
1 min lectură·
Mediu
Alb pe negru, puritate de nou-născut
Pe cunoaștere ce asimilează răul,
Crini albi plantați pe piele ca un scut
Ce reflectă neputințe cu negrul-hăul.
Roșu pe alb, simbol de femeie
Cu albul maculat de viermi lubrici roșii
Ce inoculează desfrâul într-o nedeie,
Roșu de sânge în stază pe artera sorții.
Albastru pe negru, sentiment fulgurant
Descărcat electric în promiscuitate de sate-molecule
Ascunse în jungle de nervi și oase, albastru figurant
Ermetic închis în negrul de depresii ce spânzură celule.
Verde pe roșu, iarbă pe un asteroid roșu în derivă
Ciocnindu-se de norul molecular
Ce taie iarba ca un colier de smaralde pierdute de divă,
Prefăcut de coșmar într-un craniu roșu ce rânjește tentacular.
Galben pal pe violet, vestejire de frunze
Palide cu arabescuri ce taie pielea mucegăită
Lipite pe luntrea violetă a cearcănului zdrobită între buze
De bazalt, cu saliva violetă înecând o lume înrăită.
Irizații pe neant, viață pe moarte,
Aer în vid, om călcând mormânt,
Respirații zdrobind încremenire, analfabet ucis de arte,
Demon cu coarne de smoală într-un zombi exorcizat de sfânt.
001797
0