Poezie
Aerul
1 min lectură·
Mediu
Am însuflețit aerul
respirându-l
în el mi-am pus vederea
ca într-un sipet invizibil
între sine și aer
este o relație inefabilă
de posesiune, mișcare și devenire .
Mi-am sincronizat arderile lăuntrice
cu spiritul și sentimentele
convulsia emoțiilor
mă suspendă între obsesii și paroxism
merg prin regatul aerului
ce absoarbe sonorități
ca un supus ce-i sărută chipul invizibil
cu buzele respirațiilor.
Organul imens numit aer
a invadat organul planetei
mi s-a lipit de organe
mușcând lăuntricul
cu o foame de forme abstracte.
Sunt bolnav de simboluri flagrante
și de expresii care să șocheze
infantil, gândul dansează prin aer
suflat de vânt
cade pe asfalt
și este călcat de o mașină
strâng resturile inerte
și îl înmormântez în minte
într-un sicriu- concept.
001.810
0