Poezie
Lașul, leneșul și copiii lui
1 min lectură·
Mediu
Casc și în gura mea intră un leneș
Cu tot cu lucrurile vii învelite în al lenei leș,
Cu tot cu copiii lui ce și-au făcut locaș
Într-o măsea cariată, târând în lesă în loc de câine un laș.
Leneșul doarme pe patul limbii moi
Înfășurat în cearceaful salivei și părul vâlvoi
Se încolăcește pe papilele gustative,
Simt acut gustul lenei, gust de somn și de stări negative.
Strănut și expulzez leneșul, lașul și copiii lui,
Lașul latră la mine și îl introduc într-un etui,
Leneșul se adăpostește într-un ciorap murdar
Și adoarme instantaneu, respirând astmatic și rar.
De atunci, când lenea latră și mă apucă de-un picior,
Îi pun botniță și o leg de al agitației febril fior,
Somnolența se zbate neputincios în celulele ființei,
Frenezia o îmbracă în zdrențe și o trimite să cerșească în piața suferinței.
012.597
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- razvan rachieriu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
razvan rachieriu. “Lașul, leneșul și copiii lui.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/poezie/1833951/lasul-lenesul-si-copiii-luiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MNMNmarius nițov✓Răzvane, ce e aici? O fabulă cu un comentariu filosofic, așa înțeleg... multe locașuri de adăpost mai are lenea și leneșul, după modul de exprimare din text. Mă impresionează felul în care dezvolți filosofic, însă să te ferești de exces, poți să vorbești prea mult de lucruri puțin importante!
0