Poemul dezvirginează prin versuri hârtia

O idee a parcat pe peluza unui timp vechi,
O secundă bătrână îmbătată cu trecutul lichid
A prins-o și a lipit-o de un gard trainic,
Un copil a modelat din ea bustul morții…

Văd cu timpul țopăie pe masă
Și-a deschis pe sub manuscrise o linie de metrou,
Eu sunt în cămașa de forță fragilă a muncii,
Îmi sparg durerea așezată în vitrină.

Timpul îmi cade din creștetul zilei în plictisul din ochi,
Tumultul temporal mă îneacă în cascade,
Ziua se schimbă cu noaptea într-o ciclică permutare,
Eu-l sfânt decade mușcat de vampe într-un demon.

Pe hârtia virgină nimicul dorește
Albastrul unui pix să-l modeleze în femeie inteligentă
Ce face din sexul sinusoidal o erectă dreaptă,
Acum coala este gravidă cu bărbații din cuvinte…

Pereții albi s-au înnegrit de furie,
Fiindcă au servit fum de țigară zi de zi,
Fiind privit de mine, tabloul a ieșit din cui de fericire,
Crede că m-am îndrăgostit de el… și s-a spart într-o stare de extaz.

Într-adevăr ai deflorat rima și ea a născut o poezie în vers alb, geamănă cu poemul meu.
Apreciez imaginația debordantă și migala și răbdarea cu care ai modelat o nouă poezie, însă mi se pare că doar ai pudrat vechea poezie cu fardul unor cuvinte sinonime cu cele originale.

Un poem care remodeleaza rutina muncii intr-o muza fecunda, o bucla spatio-temporara schimba totul, plictisul devine efervescent, efervescenta - euforie...

Varianta mea are 99 % din original, unde 1 % conține sinonimele și anumite permutări. Am vrut să demonstrez că o poezie cu rimă, eliberată de cămașa de forță a repetării ultimei silabe, își dă pe față valoarea sau lipsa de valoare. În cazul nostru își dă pe față valoarea incontestabilă. Este o metodă a mea veche, pe care am folosit-o prin cenaclurile bucureștene, când mi se dăruia câte o carte de poezii cu rimă sau mi se întindea o asemenea poezie și mi se cerea părerea. Cu stimă, numai bine, din partea mea !

MIHAIL
Plictisul devine efervescent dacă în el se strecoară agitația provocată de o activitate plăcută, iar efervescența devine euforie dacă în ea se insinuează satisfacția.

CONSTANTIN GEORGESCU
Am remarcat talentul tău în permutarea cuvintelor fără a afecta structura și conținutul poeziei.
Cred că este un hobby al tău, asemănător cu completarea integramelor.
Cu prietenie, Răzvan.