Poezie

Lumina și întunericul

1 min lectură·10 februarie 2009

Mediu

Lumina și-a așezat umbrele în orbi

i-a luat de mână și i-a pus în gropi

pentru a semnaliza mașinilor

cariile din asfalt

și-a scrijelit pe copaci formele

în ochiul ei necuprins stau toate lucrurile

un foton mi s-a zdrobit de ochelari

și în lumină au apărut fisuri

Întunericul mesteca soarele la cină

ca desert servea frișcă de nori

a dat o raită prin lăuntrul oamenilor depresivi

a răvășit normalitatea ce făcea echilibristică

pe tăișul unei săbii înfipte în carnea sinelui

a defrișat pădurea crescută ca o barbă pe chipul nopții

a prins un copil și i-a despicat candoarea

s-a jucat cu bătrânețea unui moș

până ce aceasta a obosit

și apoi i-a aruncat-o într-un iaz cu pești carnivori fosforescenți

a spart becurile din mințile unor bețivi

și aceștia orbecăiau prin trei spații diferite

și-a introdus ghearele lungi prin visele celor adormiți

și a început să taie subconștientul în șuvițe

din somn a făcut o bilă

cu care a împrăștiat gândurile travestite în ipostazele coșmarului

Dimineața a descoperit întunericul

tolănit în pântecul unei femei gravide

hrănindu-se cu lichidul amniotic

nu mai vroia să plece

îi preda fătului lecțiile haosului

Eu am rezonat cu lumina până la punctul de incandescență.

001.827

razvan rachieriu. “Lumina și întunericul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/poezie/1822684/lumina-si-intunericul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.