Poezie
Nimicul
Doar așa pământul nu mă poate înghiți
1 min lectură·
Mediu
Am secționat nimicul
din el s-a scurs deșertăciunea
cu țeastă de mort
și corp de drac
a pornit să colinde printre eșecuri
pe care le-a umflat cu heliu
baloane imense legate cu funii
de care erau spânzurate succesele
nimicul s-a întâlnit
cu un mort mestecând pământ
dezgustat, i-a spus să se îmbrace
fiindcă i se vedeau viermii
petrecând cu carnea sa și savurând sângele
nimicul a prins o pasăre
i-a tăiat aripile
și s-a deghizat în înger
a învățat zborul
prin subteranele minții unui nebun
și-a însușit gândurile moarte
pentru a le face cadou deșertăciunii
nimicul s-a înfășurat în aer
a devenit invizibil
și a pătruns în casa unui orb
s-a așezat pe ochii acestuia
și orbul a început să vadă realitatea
în culorile vidului
nimicul a pornit să cutreiere cosmosul
s-a ciocnit cu totul deghizat în Dumnezeu
a fost pulverizat și transformat în antimaterie
poeții au aruncat în el cu materia gândurilor
a urmat o ploaie de stele căzătoare
Când totul se prăbușește în mine
chem nimicul să mă reclădească cu vid
doar așa pământul nu mă poate înghiți.
033.004
0
Cu pretuire,
Val