Poezie

Arhanghelul

1 min lectură·20 noiembrie 2007

Mediu

Umbra acoperea uniform

un arbore, un cer, o îndoială

Durerea se întindea neuniform

pe un fir de iarbă, pe o aripă, pe o clipă

Iubirea lumina un rai concret

descoperit în ochi, în idealuri, în sublim

Ura cobora din cer într-un iad absurd

creat din neputințe, furii, angoase

Extazul se înălța într-o dimensiune incertă

umplută cu senzualul așezat pe o ipoteză certă

Răbdarea ticăia în orologiul liniștii

ca un breloc prins de tâmpla neliniștii

Virtutea zâmbea cu buze de moralitate

unui înger perfect zburând în aerul îmbâcsit de imoralitate

Eu sunt și umbră și durere și iubire și ură și extaz și răbdare și virtute

sar de pe un acoperiș pe altul al cerului ireal

în căutarea heruvimilor

și în locul lor

mă descopăr pe mine însumi

arhanghelul alb

plutind peste o lume neagră.

001.925

razvan rachieriu. “Arhanghelul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/poezie/1754541/arhanghelul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.