Poezie

Sonet profan

1 min lectură·7 noiembrie 2005

Mediu

Alerg pe culoarele zilei într-o cursă

Ce se oprește la începutul morții,

Noaptea vibrează un haos artificial, sursă

A negrului ce îmbracă în solzi formele sorții.

Mă opresc în punctul aflat la intersecția dintre entuziasm și letargie,

Dezorientat, îmi caut axul vieții în dispersie de elanuri,

Dintr-un amestec de dezordine și intimitate îmi strâng latentă energie,

O memorie a fricii concepe retrospectiv imanente planuri.

Mă întorc spre vizuina în care hibernează lenea

Și o arunc lupilor sociali care o devorează într-o logoree perversă,

Simulacrele faptelor profane fac legea.

Alerg, mă opresc, mă întorc într-o eroare inversă,

Gestul de a căuta adevărul tremură la amenințarea nonlegii

Crescută din tabu-uri și cruci profanate de sacrilegii.

001.907

razvan rachieriu. “Sonet profan.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/poezie/149363/sonet-profan

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.