Poezie
Viciul. Curățenie în memorie
1 min lectură·
Mediu
Viciul
transformă sinistrul sardonic
într-un atașament
prefăcut în rutină și obișnuință
pervertind
virtutea
ce se vrea albă
într-o lume neagră
construiește
din ruinele virtuții
o arhitectură a tarelor
smălțuite cu păcate
Viciul
își poartă plăcerea neagră
prin umori
uzează moralitatea
prin excesuri repetate
energia lui ambiguă
umple golurile ființiale
dependența lui
este direct proporțională cu plăcerea și cu cantitatea
Viciul
deschide portaluri
prin care ființa
este proiectată
înspre niciunde, nicăieri și nimic
în timp ce viciul capătă aspecte de inflație
virtutea se pierde în penurie.
***
Se cere
să fac
curățenie
prin memorie
să arunc
amintirile mucegăite
cu igrasii și ruginite
să imprim
pe retina vieții
amintirile
cu consistență
de evenimente
ce au luminiscențe
în memoria
ce se întinde elastic
până la vârsta copilăriei
străbate vârsta tinereții
și se cramponează
de vârsta maturității
când elanurile
se ciocnesc de îndoieli
și viața se îmbibă
ca un burete
cu probleme
Clipa acum
e un spot
ce se mișcă pe ecranul timpului prezent
circulând cu viteză
prin sinapsele realității.
002925
0