Poezie
Oboseala 3. Oboseala 7
1 min lectură·
Mediu
Oboseala
parcă
îmi lichefiază
mușchii
parcă
crește forța gravitațională
încât îmi creează
senzația
că sunt una cu pământul
îmi încețoșează
ochii
de parcă
realitatea
s-a învelit în pâclă
și atunci
voința
iese din hibernare
și îmi creează
o axă verticală
de metal dur
de care se aglutinează
mușchii
vectorul volițional
îndreptat în sus
reduce apăsarea
vectorului forței gravitaționale
orientat în jos
și ceea ce simt nu mai este oboseală
ci un entuziasm
ce trebuie susținut
de forțele pozitive
din organism.
***
Oboseala
este dizolvată
expusă
febrilității creatoare
căci travaliul
spiritului
transpus
în acte creaționale
tasează
oboseala
iar gândurile
o strivesc
alergând în cavalcadă
peste ea
Peste ruinele
oboselii
ființa- spirit
a construit
o bazilică
cu coloanele
formate
de axa existențială
multiplicată
fiecare axă corespunzând
unei dimensiuni existențiale a omului
și toți oamenii profani
ce intrau în bazilică
ieșeau din ea oameni sfinți.
001.342
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- razvan rachieriu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 61
- Actualizat
Cum sa citezi
razvan rachieriu. “Oboseala 3. Oboseala 7.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/poezie/14112279/oboseala-3-oboseala-7Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.