Paradisul din sferă. Povestea omului debil

Domnule Racheriu, deși sunt convins că nu veți ține seama de ceea ce spun, totuși conștiința mă obligă să spun că drapați mult de la ceea ce poate fi considerat un text poetic. Am vrut să spun mai de mult acest lucru, dar mi-am dat seama că ar fi în van. Nu orice gând așezat sub forma versurilor poate fi poezie. Aici măcar nu mai utilizați pleonasmul (o fi, poate, mijloc artistic, de aceea nu ați ținut cont de observațiile pe care le-ați mai primit în acest sens). Știu că doriți un stil propriu de a scrie, dar astfel vă îndepărtați și mai mult de poezia pe care, totuși, o scriați în urmă cu mai mulți ani. Aici sunt niște gânduri, nimic mai mult.

P.s. Dacă mi-am călcat pe inimă să spun ceva este și pentru că sunteți unul dintre puținii membri ai Agoniei care citește aproape tot ce se scrie pe aici. Și, măcar pentru acest lucru, ar trebui să vă prețuim. Păcat, totuși, că ați ales un astfel de drum în poezie.

„derapați”, nu „drapați„, desigur