Poezie
Orbul și surdul. Dependenți de viață
1 min lectură·
Mediu
Un om absurd
și-a aruncat
privirea
în neant
fiindcă îl obosea și surmena
vizualizarea continuă
a realității
a devenit
un om orb
și era încântat
căci întunericul
îi inducea
o chietudine
și un calm
care îi lipseau
când își folosea
vederea
a empatizat
cu un om surd
și făcând apel
la un taumaturg
prin mijloacele empatiei
surdul
i-a dăruit temporar
vederea orbului
și în schimb orbul
i-a dăruit temporar surdului
auzul
în urma schimbului reciproc avantajos
orbul a devenit o vreme
surd
și surdul a cunoscut
orbirea.
***
Transparența sufletului
a fost mânjită
de opacitatea
teluricului
astfel sufletul
și-a compartimentat
tainele și secretele
care au devenit
pentru ceilalți
mistere insondabile
Prin naștere
am devenit dependenți
de viață
care face parte
din imanența noastră
iar viața
am înfrumusețat-o
cu credința
în escapism, bine, estetică
și nemurire
ca un fel de aporie aplicată nefiindului.
001567
0