Poezie

Elanul și lumina

1 min lectură·19 septembrie 2016

Mediu

Un elan îmi bate în pereții corpului,

Lumina bate nervoasă în orbitele orbului,

Tristețea bate în circumferința unui sine,

Întunericul a uitat să umble, și se face de rușine.

Lumina bate nervoasă în orbitele orbului,

Are la ea în buzunar ochii corbului,

Pe care vrea să-i dăruiască orbului, însă nu pe gratis,

Vrea în schimb ca orbul să-i explice al întunericului esoteric vis.

Tristețea bate în circumferința unui sine,

A deraiat de la destinul ce se deplasează pe șine,

Sinele îi arată o oglindă pe care era imprimată veselia,

Tristețea arată invers, frapantă era doar chelia.

Întunericul a uitat să umble, și se face de rușine,

A uitat să vadă și în mână o făclie ține,

A uitat să audă, cu timpanul o sită

Provocată de acele crescute de ursită.

Întunericul a uitat să umble, și se face de rușine,

Tristețea bate în circumferința unui sine,

Lumina bate nervoasă în orbitele orbului,

Un elan îmi bate în pereții corpului.

001.358

razvan rachieriu. “Elanul și lumina.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/poezie/14096718/elanul-si-lumina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.