Piatră și om. În tomberonul vieții

Piatra

sălășluiește în adâncul prăpastiei

precum omul

în abisul tenebrelor

iar praful se așează pe ea

la fel cum mizeria existențială

se depune în om

Sufletul

despuiat de sănătate

și lipsit de influența benefică

a imanenței

nu se mai mișcă radial

în irizări stenice

ci stă inert, acoperit de boală

transmite letargia corpului

ce influențează ritmul interior

sinele se oprește din rotația permanentă

și în golul creat de nemișcare

se insinuează haosul.

***

În tomberonul vieții

punem

visele putrede

ambițiile ruginite

tapetul jupuit

pe care erau imprimate eurile devenite bolnave

sub acțiunea inerției și nemișcării

oboseala cronică

ce-a împăienjenit vederea

un psihic surmenat și labil

abandonul în fața vicisitudinilor existenței

doar când creăm

se trezesc toate entitățile din noi

circulă substanța lirică

prin carne, spirit, suflet și idei

Când fațetele murdare și inutile ale vieții

aruncate în pubela realității

plâng

mă înduioșez

le extrag din pubelă

și le reciclez

fac din ele

jucării pentru copii.

Comentarii (1)