Poezie
Omul plin
1 min lectură·
Mediu
Spre deosebire
de omul gol
în care nimicul
este girueta
omul plin
de o multitudine de entități personale
pe care le-a supus, educat și modelat
cu ajutorul rațiunii
care vede
cu ochii dreptății
un real în continuă mișcare și evoluție
își cizelează stările
pe care le scapă de angoase
injectându-le serul lucidității
pune eurile plăpânde, fragile, deprimate
în cabinele hibernării
cu viața suspendată și înlocuită de o mulțime
de vise inoculate în minte
prin specializarea sinapselor în crearea
imaginilor succesive ca un film peren
și din eul dominant
face clone
pentru a le moșteni vocațiile și aptitudinile.
***
Omul plin
se mulțumește cu entitățile din el
pe care le-a însuflețit
și le-a insuflat viață
se ceartă cu entitățile negative
ce au instincte belicoase, rebele, turbulente
care beau prea mult
și se bat
pentru a stabili conducătorul
a dat afară
din templul lăuntric
entitatea suferinței
pe motiv că se juca cu durerea
însă aceasta a intrat cu corifeii ei în lăuntric
când omul plin
făcea o poezie
și s-a cuibărit în umbrele opace
ale cuvintelor
Nu am viziunea
dacă fără entități și fără spațiul lăuntric
mi-ar fi mai bine
atunci
controlul total
ar fi exercitat de rațiune.
043.525
0
nu este poezie, nu este proza. enunturile nu spun nimic.
sfarsitul spune ca nu sunteti hotarat daca fara spatiul launtric - cu entitati cu tot - ar fi mai bine, dar daca ar fi asa ratiunea ar...zice ceva (?...). ce?
ce inseamna toate astea, domnule Rachieru?