Poezie
Visele viselor. O lacrimă a lui Dumnezeu
1 min lectură·
Mediu
Necunoscutul
desfăcut în unghiuri, fațete și aspecte
se extrage din esoteric
îl amestec cu fortuitul și hazardul
și îl pliez peste realitate
pentru a-i studia
ipostazele
devine cunoscut
aplicabil la legile înțelesurilor
Absorb
energii siderale
cu care decorez imanența
ce se hrănește cu esențe
cuceresc hiperbolice dimensiuni
cu forța spiritului
ce transcende visele
dincolo de formele lor fluctuante
un vis
colonizează o stea
altul o planetă locuibilă însă părăsită
visul meu
este prea greu
pentru a levita.
***
Am strâns lacrimile omenirii
peste care am picurat
o lacrimă
a lui Dumnezeu
și s-a format un lac
în care viețuia fericirea
alături de tristețe și suferință
am înotat în lac
și fericirea s-a strecurat
în imanență
din păcate
mi s-a lipit de piele
tristețea și suferința
am făcut din ele materii
am teleportat tristețea
pe planeta bucuriei
unde umanoizii au învățat-o
lecțiile optimismului și ale râsului
iar suferința
am transmigrat-o
pe planeta transfigurărilor
unde ființele erau miriade stări necorporale
ce pulsau continuu
alimentate de energia fericirii
Când râde Dumnezeu
toată umanitatea simte pregnant
fericirea.
023.197
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- razvan rachieriu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 173
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 51
- Actualizat
Cum sa citezi
razvan rachieriu. “Visele viselor. O lacrimă a lui Dumnezeu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/poezie/14063908/visele-viselor-o-lacrima-a-lui-dumnezeuComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRVALENTIN
Râsul îl asociez cu bucuria, pe care Dumnezeu o împărtășește ființelor pe care le-a creat, între El și noi este un raport ca de la infinit la finit, de la veșnicie la efemer, de la perfecțiune la imperfecțiune.
Nu sunt dictator, ci democrat, las cuvintele să se așeze singure în spațiul lirismului, spre deosebire de tine care flagelezi cuvintele ce nu te ascultă.
Poezia ta e plină de paradoxuri și de abstract, conține hiatusuri în care colcăie non-sensul, nu se dezvoltă maiestuos, ci sacadat, ca și cum s-ar rupe în bucăți eterogene.
Râsul îl asociez cu bucuria, pe care Dumnezeu o împărtășește ființelor pe care le-a creat, între El și noi este un raport ca de la infinit la finit, de la veșnicie la efemer, de la perfecțiune la imperfecțiune.
Nu sunt dictator, ci democrat, las cuvintele să se așeze singure în spațiul lirismului, spre deosebire de tine care flagelezi cuvintele ce nu te ascultă.
Poezia ta e plină de paradoxuri și de abstract, conține hiatusuri în care colcăie non-sensul, nu se dezvoltă maiestuos, ci sacadat, ca și cum s-ar rupe în bucăți eterogene.
0
toată umanitatea simte pregnant
fericirea.[?!]" este oribil scris și pare scris astfel că râde de fapt un dictator care ne batjocorește să simțim pe pielea noastră "pregnant" nefericirea unui limbaj ratat cu excelență. oribilă lumea propusă!