Poezie
Carcasa corpului.Clone de fericiri artificiale
1 min lectură·
Mediu
Mi-am reactualizat
permisul de trecere
de la o lume degenerată
alunecând în negativ
la o lume
în care zborul este permis
cu oboseala
ca un vector radial
anesteziind zborul
ce cade în subteranele ființei
Ne hidratăm corpul
cu plictis și anomalii
scoatem carcasa corpului
și o lipim de un delfin
acesta începe să meargă
și ne învață limbajul
sunetelor care nu se aud
ne înfășurăm în suflete
ce au alergie la umbre
bântuind la intersecția
dintre ireal și neînceput
Viața desfăcută în iluzii
dislocată în principii eronate
invadează raiul strâmt
și își depune în el
o fericire falsă
ce apasă covârșitor.
***
Ne-am clonat entitățile
cu fericiri artificiale
a căror parte întunecată
se prelinge
într-un infern căptușit cu durere
Pământul se joacă cu luna
driblează umbrele
și lovește cu piciorul satelitul
care se izbește
de poarta stelelor
Cerul se micșorează
și încape în suflet
impregnat cu blasfemiile erorilor grave
profanând pozitivul pervertit
în sacrilegiul negativului
o bucată de nor bulimic
hrănindu-se cu substanța albastră
a cerului
se înfășoară
în jurul celuilalt din noi
pe care nu îl mai vedem
fiindcă oglinda este spartă.
001.539
0