Poezie
Hologramele realității
2 min lectură·
Mediu
Ispita cu două fețe
una păcatul și alta instinctul
se dematerializează
și devine umbră
prin care trece aerul
și stafie ce bântuie
maturitatea cu raționalul –
busolă a normalității
Am captat flăcările intense
din soarele cu barbă de raze
și le-am orientat în lăuntric
să ardă smoala
depusă pe sufletul vibrând sensibilități
Când minciuna devine postulat
și se aplică în societate
adevărul se preschimbă-n parazit
închis în sfera erorilor
ce flagelează o minte obtuză
După viață urmează nefiindul
pe partea cealaltă, nevăzută a neființei
se prefigurează alte lumi
eterice și luminoase
superioare și imateriale
subtile și metafizice
în care în loc de oameni
ființează spiritele cu gândirea
o formă vie a pulsiunilor luminii
Hologramele realității
atrag lucrurile
secționate de privirea esoterică
care pătrunde în intrinsecitatea lor
atrag oamenii bandajați de iraționalitate
doar spiritul ridică un zid impenetrabil
ce îl desparte de magnetismul hologramelor
și își creează sieși însuși
esențe cugetătoare
prin care se întrezăresc filozofii și poeții
Haosul din spațiul real
se structurează în principii absurde
ce devin dogmele unei lumi supuse sclaviei
Privesc haosul din mine și haosul din real
inversez sensul vieții în non-sens
anomaliile sunt supuse operațiilor chirurgicale
din incizii ies elucubrațiile
pe care le ermetizez în poem.
001.526
0