Poezie
Transmigrație
2 min lectură·
Mediu
Dezvolt impetuozitatea caracterului
prin sagacitatea temperamentului înlăturând pojghița misterului
Perspicacitatea se multiplică
de la propria persoană idilică
către umanitatea întoarsă
înspre bunătatea maximă cu răutatea arsă
Slăbiciunea o văd ca
pasivitate a stării de bine rozând roca
Neliniștea o percep
în tonalități de zbucium pe care nu le pricep
în tente
pictate în culori rezistente
Liniștea deși mă atrage
ca pământul talpa în care malul se retrage
o analizez prin spectrul fără motiv
al omului activ
Inactivitatea cucerește spațiile eternului
pe cei predispuși spleenului
proiectat pe pereții
tapetați în culorile policrome ale vieții
și ale viziunilor letargice vândute pe taraba pieții
Creativitatea o împart pe plaiuri bucolice
cu altruismul firii melancolice
între doamna-știință
și domnul-imaginație poetică fără suferință
Vreau să transmigrez materia divină
înspre spațiile dumnezeirii fără vină
și omul să rămână cu sine însuși zburând ca o albină
Doresc prin travaliul minții
să transcend impuritățile rugăminții
prin epurarea matricei care sunt
de defecte, vicii și tare din cuvânt
Încerc din toată ființa
să-mi ascund cusururile, voința
țesute pe fața tristă cântând din plâns un menuet
într-un autoportret
Reușesc să mă analizez în oglinda cu negura
în apa cu rugina și zgura
neîncrederii minore într-un vis răsturnat
și mă redescopăr turnat
într-un ocean de deziluzii niciodată terminat.
002.116
0