Poezie

Reflecții despre cer

1 min lectură·7 decembrie 2009

Mediu

Galopez pe relieful variat al corpului,

Sar de pe un braț pe altul și alunec pe pielea capului,

Îmi strâng rămășițele și le aglutinez cu pasta vederii,

Sunt eu împrăștiat în puncte invizibile, puzderii.

Golul teluric îl umplu cu un țel orizontal,

În timp ce esența divină umple un ideal vertical.

Îmi proiectez materia gândirii pe aria cugetătoare a cerului

Și se dilată în simbioză de eoni penetrând scutul misterului,

Culoarea bolții este obținută din osmoza nuanțelor intelectului personal

Cu monadele reflexive ale unui cer impersonal.

Orice adevăr este înconjurat cu țepii minciunii

Înfipți în limba ce scoate cuvinte artificiale pe care unii

Le aruncă asupra unor teorii viabile legate de rațiune cu funii.

002.748

razvan rachieriu. “Reflecții despre cer.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/poezie/13918169/reflectii-despre-cer

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.