Poezie

Eul și credința

1 min lectură·13 iulie 2009

Mediu

Pulsează în cenușa fierbinte un dor

Cu ochi fosforescenți și aripi de condor,

Este eul meu răzvrătit de sine

Pipăind o lume oarbă presărată printre ruine.

Stau agățate de aer fantasme ireale

Bombardând cu atomi ființări ideale

Înlăuntrul omului în care se coagulează binele,

Prin conștiința alterată zboară sinusoidal albinele.

Văd nepătrunsul mușcând din oasele

Lichefiate mișcându-se pe aleile cerului căzut în crevasele

Luminii, acolo unde o populație de orbi se joacă

Cu vederea rostogolită sub formă de zaruri pe o imagine seacă.

Percep nevăzutul dincolo de marginea imperceptibilului

Revelat de credința ce creează omul cu materia perfectibilului,

“Da” –urile și “Nu” –urile se încolăcesc pe axa religiei,

Viața-i o monedă de schimb cu moartea, cu durerea – capul efigiei.

Transpir cunoașterea prin porii intelectului

Și actele gândirii reprezintă arborescența efectului

Personal transpus în activități creatoare,

Voința – avion zboară cu ale spiritului reactoare.

001.711

razvan rachieriu. “Eul și credința.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/poezie/13896657/eul-si-credinta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.