Poezie
Un om nou
1 min lectură·
Mediu
Un spirit fugi din inchisoarea mintii intunecate
Plictisit sa fie uitat in bezne reci subterane ale fiintei,
Cu picioarele degerate in apa prostiei multiplicate,
Pe strazi intalni oameni stersi purtand in ochi spectrul nefiintei.
Un gand incarcat de idei morbide, obsesive,
Cu incizii in carnea sa de ipohondrii de om bolnav,
Evada din corpul tiran ce-l biciuia cu erori parsive,
Pe strada se intalni cu un alt gand firav, bolnav grav.
Un suflet ajuns la paroxismul suferintei,
Cu sensibilitatea tipand agonia unei iubiri tradate,
Se elibera de omul ajuns ruina la marginea nefiintei,
Ajuns pe strada isi obloji sentimentele erodate.
Un corp gol ca o carcasa vida,
Cu pielea imbracand o forma fara continut,
Pasea pe strada ca o fantasma de noapte tardiva,
De conexiunile cu lumea fada eliberat detinut.
Un spirit, un gand, un suflet si un corp gol
S-au intalnit pe strada cu nume de “Destin”
Si s-au inteles impreuna sa formeze un om nou, eliberat de chin,
Care sa joace cu viata inteligent si fericit rol.
002013
0