Acrostih dublu

O mul este o întrebare de dimensiunea unei planete care durează o eternitatE. B unătatea este o lentilă care focalizează toate calitățile, cu inocența unui viS. O rgia – furtună de simțuri dezechilibrate, răscoală macabră a instinctelor sclave față de aristocrația controlului de sine echilibraT. A bsurdul își găsește în moarte justificarea și în iubire panaceul suferințelor ilogicE. L auda de sine provine dintr-o inconștiență a valorilor morale și dintr-o conștiință modelată de egoism, este un orb care se vede policrom numai pe sine printr-un obiectiv concaV. A devărul nu ar exista fără antiteza lui, își manifestă principiile axiomatice doar în relativ, căci în absolut își diluează esențele viI. Î ncrederea în tine provine din certitudinea valorii tale, încrederea în ceilalți provine din asumarea conștientă a riscului de a te înșela în aprecierea pozitivă a altorA. N ormalitatea elimină absurdul prin echilibrul psiho-cerebral și controlează noul și schimbările prin continuitatea fluxului gândirii asupra ineditului acțiunilor, sorbind din vechi cu nesaT . V iața măsoară timpul sănătății cu răbdare și timpul bolii cu nerăbdarea de a afla deznodământul : negativ – moartea, pozitiv – viatA. I deile prefigurează acțiunile, încheagă concepte, preced faptele, sunt surse de erori constructive sau intuiții speculative în OM . N atura este o încremenire în devenire perenă, ceea ce a încercat Dumnezeu să facă din mișcarea materiei în om, devenire a erorii, încremenire a adevărului în moarte, ocolit mereU . S ănătatea – boală ascunsă lăuntric ce așteaptă cuminte, uneori o viață întreagă, să răbufnească în exterior - este un vis morbid uitat când lumina așterne polen pe pleoape, își face din timp un chiriaș și din virtute principiu moraL. A mintirea poate fi un film proiectat pe un ecran cu scene din viața noastră care rulează când evadăm în trecut imaginându-l, sau poate fi o lacră în care este îngropată amnezia sub un gând grUI. O boală învinsă este viața omului.