Fertilul și sterilul 5,6,7,8

Spațiile fertilului interferează cu spațiile sterilului și în aria generată de interferență se produce o energie fulminantă care poate fi pozitivă, când fertilul se impune în dauna sterilului, sau negativă, când sterilul domină fertilul. Un om steril nu realizează nimic în viață, sensurile lui s-au descompus în non-sensuri și nimicnicia îi conduce o viață peste care cade tăvălugul. Reușita nu iese din 0-ul întărit de deșertăciuni, iar nereușitele se augmentează și îi obturează și eclipsează o viziune fragilă, anemică și deformată. Omul fertil își multiplică reușitele eficientizând întâmplările și cristalizând punctele nodale, iar fertilitatea sa are similitudini cu fecunditatea și dacă atinge nimicnicia o transsubstanțiază într-un prea-plin care absoarbe plenitudinea, deplinătatea și plăcerea. O creație fertilă are o sumedenie de idei extraordinare pe care sincretismul creațional le elaborează în teme planetare și universale. Gândurile sterile se volatilizează în superfluu, căci nu exprimă nimic și nu au nicio influență asupra corpului, iar vocile lor repetitive induc sensurile platitudinilor și zădărniciilor. Gândurile fertile persistă, căci ele exprimă exponențialul și influențează omul să asculte de logoreea lor. Vocile gândurilor fertile exprimă sensuri superioare și preeminente și se implică în vocații spirituale, imprimându-și în scrieri ideile gnomice. O materie fertilă își așază fecunditatea în vocațiile care extrag din fertil valoarea, căci de fertil se atașează viul care îl însuflețește și îi dă valențe creatoare, pe când sterilul este absorbit de neviul care îi distruge vibrațiile ființării. O materie sterilă este supusă siderării și alterării, fiindcă sterilul se depune în stagnare degradând și degenerând omul în care s-a încuibat. Omul are angoase la sterilul luând forma zădărniciilor și propensiune înspre fertilul care îi garantează perpetuarea sensurilor și a vocației.