Fericirea și nefericirea 161. Spiritul 5. Adevărul și minciuna 7

Nefericirea cântă afon și strident în liniștea intimității, sinele o bate și plânsul ei înduioșează o frunză moale, pe care un gând și-a făcut-o saltea, la insistențele frunzei, gândul ia nefericirea și își face pernă din ea, și de atunci gândul are numai coșmaruri, în care pica examenul susținut la știința psihologiei nefericirii. Când nefericirea râde, i se vede dintele lipsă scos de încleștarea cu fericirea. Să înlocuim spiritul gregar, transplantat în mințile oamenilor nevolnici, care manifestă disfuncționalități și anomalii în funcționarea lui, cu spiritul divin, ce nu are nicio eroare, funcționează perfect, eficient și are fiabilitate și randament maxime. Problema care poate apărea, ține de vulnerabilitatea omului, expus unei lumini pure și de anvergură, care ar face din purificare efecte continue. O altă problemă se referă la cantitatea de energie pe care omul o suportă în lăuntrul lui. Dacă aceste probleme s-ar rezolva, transplantarea spiritului divin în mințile oamenilor ar avea efecte de panaceu durabil, aplicat la nivel global. Adevărurile au energii nebănuite, iar cine le descoperă își bandajează rănile cu aceste energii. Minciunile au pusee de energii care ating apogeul, și apoi se sting deodată, când minciunile sunt descoperite și posesorul lor se înfășoară în ridicol, căzând în dizgrație, așa cum un depresiv cade în genune.